Arhive pe categorii: Social

Craciun fericit…

Dragi prieteni, sunt nevoit sa va fac anticipat urarile necesare pentru Sarbatoarea Craciunului. Maine dimineata voi pleca intr-o excursie cu ocazia Craciunului si voi reveni in tara abia dpa 27 decembrie. De aceea sunt nevoit de astazi sa va urez un Craciun fericit, cu multe daruri sub bradutul impodobit, multe merinde pe masa, sticlele pline de vin, whiski si tot ce va mai doriti voi, prietenii sa va colinde, si bucuria sa umple casele dumneavoastra. Craciun Fericit…

De ce credeti ca cei care sunt plecati printre straini o duc bine si nu sufera pentru tara lor???

Vreau sa incep acest comentariu prin intrebarea: „Cati dintre voi ati fost plecati la munca in strainatate”?asa cum spunem noi, romanii? Cati dintre voi ati prins cel putin un an electoral plecat fiind de acasa, aflat in locuri unde cu greu te descurci sa strangi un ban. De ce credeti voi ca toti cei care sunt plecati la munca in Diaspora o duc bine si ca au salarii uriase? Stiti voi oare cata suferinta indura acesti oameni?Stiti oare femeile (mamele, bunicile sau poate surorile noastre) care sunt duse sa aiba grija de babe(badante) in Italia, Spania si alte tari (unde se accepta romani) cate insulte si situatii indecente au fost nevoite sa suporte pentru a-si asigura salariul de pe o zi pe alta? Dar oare cati dintre voi ati lucrat la vii (in plin ger, sau pe ploaie), sau cati v-ati rupt oasele in constructie, lucrand sub presiune si urletele patronilor care cautau oricand un motiv pentru a nu va mai plati, sau cati altii v-ati chinuit in orice alt domeniu…pentru a aduna un banut si a-l trimite acasa, acolo unde au ramas copii, parintii, fratii sau bunicii. De ce oare aveti impresia ca au plecat romani in strainatate si au rupt orice legatura cu tara. Ca acolo traiesc bine si au uitat sau nu mai stiu ce se intampla aici. Total gresit. Pana zilele trecute am lucrat si eu in Diaspora (de vre-o 4 ani de zile chinuiti) si va spun cu sufletul deschis ca foarte putini sunt cei care au rupt legatura cu tara lor, sau cei care nu isi mai doresc sa se intoarca in Romania. Poate un 2%din cei plecati sunt asa, insa restul de 98%sufera poate mai mult decat suferiti voi cei ramasi in tara, pentru ca ei au pe langa greutatea strangerii unui ban si suferinta departarii de familie, tara si locurile natale. Nu e usor sa traiesti printre straini, nu e deloc usor sa suporti umilintele la care te supun acestia sau de ce sa ascundem – chiar cetatenii romani, acesti romani pe care din prostie poate tindem sa ii credem „fratii nostri”, ca mai apoi sa ne dam seama ca am fost vanduti de dansii. Inainte de a incheia vreau sa aduc la cunostinta ce e dureros pentru cetateanul roman aflat in Diaspora atunci cand trebuie sa voteze. Aproape in niciun oras din strainatate nu se face campanie electorala pentru promovarea unuia sau altui partid (poate doar in orasele mari…dar am si acolo retineri), aproape nicaieri romanii straini de casa nu vor sti vreodata unde sa mearga sa voteze (va spun pentru ca am trecut si eu prin acest lucru in 2009 cand am incercat sa conving prietenii mei din acel oras unde locuiam sa mearga impreuna cu mine sa votam. Erau de acord…dar am renuntat, pentru ca ar fi trebuit sa mergem la Consulatul din Torino, aflat destul de departe de orasul in care locuiam noi – la peste 70km distanta). Prin urmare dragi romani, chiar daca romanii din Diaspora au si ei dreptul de a vota pentru Romania, nu vor vota…din diverse motive, iar daca in 2009 s-a decis soarta tarii cu ajutorul acelora plecati la munca in strainatate, va spun sincer ca a fost doar o minciuna. Ar fi fost prea imposibil camii de oameni plecati la munca printre straini sa mearga la vot. Am mai spus, si repet – din diverse motive, pe care daca mi se va cere, le voi explica intr-o viitoare postare pe blogul meu.

Nu trebuie sa asteptam alegerile… Sa incepe sa schimbam mentalitatea romanilor…

Nu trebuie sa asteptam alegerile. daca suntem dezamagiti de ceea ce am facut in 2004 acum putem sa o spunem tuturor si sa incercam sa le explicam si celorlalti care inca cred in actuala putere de ce nu este bine sa mergem in continuare cu Guvernul Boc-Poc si cu Base…scumpeste totul. Trebuie sa le aratam adevarul despre acestia. Sa vada si ei cum e sa fie tradati de cei in care au crezut. Pentru mine cel putin din 2004 si pana acum s-au realizat doar teancuri de minciuni adresate electoratului. Nu mai cred de mult ca se mai poate face ceva bun pentru Romania daca nu se schimba conducerea tarii. Imi pare rau dar PDL-ul si Basescu nu au reprezentat tara ci doar scopurile lor personale. Am suferit mult cand am vazut ca fiica lui Base a ajuns europarlamentar si a reusit sa ne faca tara de rusine. Sufar si voi suferi pana cand nu voi vedea o schimbare pentru binele populatiei, a cetatenilor simpli. Sunt sigur ca putem atinge acest obiectiv doar daca vom fi uniti si vom spune adevarul tuturor romanilor de pretutindeni. Romania merita mai mult, romanii merita sa zambeasca din nou. Cu multa simpatie pentru aceasta tara, Andrei Lazar

2012 anul schimbarii pentru romani si Romania…

mi-am dat seama ieri de ce „uriasul” Boc-Poc e asa batut in cap si spune intruna ca Romania nu se afla in criza, ca romanii o duc bine…si altele. Mi-am dat seama de acest lucru cand am vazut la stiri ca anul trecut de Paste tatal sau i-a spart un ou colorat de cap… tare nu??? Daca o fi facut acest lucru in fiecare an de cand s-a nascut cu ocazia sarbatorii Pascale? Ar trebui sa le aruncam cu acid in ochi acestor oameni care isi bat joc de cetatenii simpli, care ii lasa fara caldura in case sau fara alimente pe masa, si care mai au curaj sa spuna ca au fost corecti in anii care au tinut puterea in mana…de asta au saracit tara…pentru ca au fost corecti.
Recunosc ca am fugit din tara pentru ca nu mai suportam ceea ce facea Basescu si ai lui in Romania (practic au avut mana libera sa faca tot ce isi doresc si nimeni nu i-a impiedicat sa isi faca poftele), recunosc ca fiind departe de tara am suferit mereu afland de toate nenorocirile ce se abat asupra romanilor din cauza politicii basesciene si mi-am dorit sa treaca timpul cat mai repede pentru a veni anul alegerilor, anul schimbarii cum imi place mie sa spun, un an 2012 in care toti romanii trebuie sa isi aduca aminte cat de mult au suferit in toti acesti ani cand Basescu impreuna cu Boc si PDL-ul au condus tara si prin votul lor sa schimbe destinul lor si inclusiv al Romaniei. Nu mai putem accepta ca o gasca condusa de un fost marinar sa isi bata joc de noi – cetateni romani de pretutindeni.

Meserie de top: „sofer livrari pizza”…la Iasi

aruncam o privire intr-un ziar peste oferta locurilor de munca si am inceput sa rad cand am vazut acest anunt: „Angajez şofer livrări pizza, doar cu experienţă.”. Va dati seama unde s-a ajuns? Si ca sa livrezi pizza ai nevoie de experienta. Dar despre ce experienta este vorba? Sa cunosti gusturile si denumirile de pizza? Sa cunosti bine toate strazile Iasiului?(nici taximetristii care vorba aia le… colinda zilnic de ani de zile nu le stiu pe toate), sa stii sa incasezi bani dupa ce predai pizza? ce fel de experienta necesita un cetatean pentru a livra o pizza? Mi-a venit o idee. voi comanda o pizza si voi afla ce calitati detine cel care mi-o va livra…poate ii fac si un chestionar, intrebari cu mai multe raspunsuri… a,b si c. TARE….parca ma atrage sa livrez pizza iesenilor. in astfel de momente de criza se inventeaza meserii.

Basescu atata olandezii impotriva romanilor de pretutindeni…

Daca pana acum Olanda se impotrivea acceptarii Romaniei pentru accederea la Uniunea Europeana, acum, dupa ce presedintele Traian Basescu a sfatuit romanii sa nu cumpere legume si fructe de provenienta olandeza, dovedind clar ca nu stie sa rezolve problemele tarii in mod diplomatic, ci mai degraba printr-un comportament de mahala, facand astfel ca si populatia Olandei (si nu numai politicienii olan…dezi) sa inceapa sa ii urasca si sa ii respinga pe romani. Personal va spun( pentru ca am avut ocazia sa lucrez cu olandezi) ca nu am avut parte de un comportament ostil din partea niciunui cetatean din Olanda, ba din contra cand auzeau ca sunt roman imi spuneau ca au prieteni cetateni romani si chiar ne laudau pentru felul in care muncim, pentru faptul ca romanii vorbesc bine limba engleza (intelegandu-se bine cu ei) si destui mi-au declarat ca isi doresc sa viziteze Romania. Sper din tot sufletul ca olandezii sa isi dea seama ca Traian Basescu nu reprezinta Romania ci doar PDL-ul, un partid politic care pentru moment controleaza tara prin toate mijloacele posibile, corecte sau mai putin legale. Romania vrea in Uniunea Europeana dar pentru a convetuii cu cetatenii din celelalte state europene si nicidecum pentru a se razboi cu acestia

Cum este un spital din Italia…ca un hotel

Pe data de 4 m-am prezentat la Spitalul din Crema (“Ospedale Maggiore” di Crema, provincia di Cremona), la ora 7 dimineata pentru a fi operat de „deviatie de sept” deoarece aveam probleme de cativa ani cu respiratia, inclusiv imi era destul de greu sa vorbesc si mai ales sa pronunt cuvintele corect.

Ajuns acolo, asa cum eram programat – dupa ce in urma cu o saptamana fusesem deja la analize in vederea operatiei – m-am asezat pe scaun in sectorul spitalului dedicat ORL – (OTORINOLARINGOIATRIA – asa cum se numeste in Italia) si am asteptat. Nu a durat prea mult si am fost deja chemat de catre o asistenta si dus intr-un salon, pentru acomodare. M-am schimbat si am asteptat acolo cu emotii sa fiu dus la operatie. A fost pentru prima data cand am fost internat intr-un spital italian, si inclusiv operat. Ma bucur ca am facut aceasta operatie in Italia si nu in Romania, asa cum ma gandisem la inceput.

Despre conditii? Impecabile. Parca eram la un hotel cu multe stele…si nicidecum intr-un spital (cel putin aveam in mintea mea formata o imagine dezastruoasa despre cum e intr-un spital. Iata ca nu a fost asa, mai exista si spitale de lux). Despre salon – un salon marisor, cu doar 2 paturi – poate nu va vine sa credeti, dar asa a fost, fiecare pat avea deasupra un computer la care puteai sa stai pe internet, sa te uiti la televizor sau sa pui vre-un film sau muzica (daca iti procurai cartela de la bancomatele de la parterul spitalului – 5euro pentru o zi, 8pentru 2 zile si tot asa se reducea tariful  daca luai pentru mai multe zile). Pe langa acest computer atasat deasupra patului, pe care puteai sa il misti unde vroiai tu, fiecare pacient are langa pat o telecomanda cu doua butoane. unul pentru a aprinde becul de deasupra patului iar cel rosu pentru a chema asistentii in caz de vreo problema sau nevoie. (va spun sincer ca nu stiam la inceput ce e cu acea telecomanda, si am evitat sa apas butonul rosu, chiar daca am avut nevoie sa merg la baie, insa imediat ce mi-am facut curaj si am apasat butonul, in coltul de sus al salonului s-a aprins o lumina rosie iar in usa sal0nului a aparut imediat un asistent.). Acum sa va uimesc pe toti – fiecare salon este dotat cu o baie. Deci exista o baie cum multi romani nici acasa nu au, prevazuta pentru un maxim de 2 pacienti, si nu mai mult. Fiecare baie are in dotare o chiuveta, o toaleta, un dus, un bideu  si cosuri de gunoi pentru strangerea diferentiata a deseurilor. Pe langa acestea sunt 2 alarme, una pe baza de fir si una pe baza de buton, in cazul in care pacientul are nevoie de ajutor din partea asistentilor. In salon mai exista pentru fiecare pacient un sifonier, un dulapior, o masuta pe role pentru a lua masa iar la capatul paturilor sunt 2 fotolii si o canapea f relaxanta, dupa cum am crezut eu – dedicate celor care viziteaza pacientii. Saloanele au geamuri mari, prevazute cu jaluzele pe care le poti ridica sau cobora doar cu ajutorul unui buton. Cam atat despre salon. Sa va povestesc cum sta treaba cu operatia – drumul pana acolo si inapoi. In momentul in care o asistenta a venit la mine si mi-a zis ca trebuie sa raman in boxeri si sa ma imbrac in „capotul ala special facut pentru operatii, de unica folosinta, pe care ti-l leaga ei la spate, incepuse sa imi cam tremure oasele, o oarecare frica o aveam. M-am asezat inapoi in patul meu, m-au invelit si au deblocat patul pentru a ma duce la etajul urmator, acolo unde este departamentul Chirurgie. Ajunsi la etaj, ne-am oprit in dreptul unui perete cu o despartitura mare intre incaperi…facea trecerea de la partea unde aveau acces toti angajatii spitalului la partea unde puteau intra numai cei care operau sau asistau la operatie. Igiena maxima. Am fost preluat de pe patul meu de o banda care m-a transportat pe patul de operatie. Ajuns in incaperea chirurgicala, m-au preluat alte doua asistente, mi-au pus pe cap o boneta verde, m-au invelit in alte asternuturi si m-au transportat langa sala de operatie cu numarul 3. Aici au inceput clipele de cunoastere cu cei care aveau sa ma opereze. Rand pe rand au trecut sa faca cunostinta cu mine (prezentandu-se frumos) si sa imi puna cateva intrebari – asistenta doctorului, asistenta anestezistului, anestezistul si in cele din urma doctorul – un tip imens (foarte inalt – dar cu o bunatate de nedescris). Dupa toate acestea si dupa ce am semnat la fiecare fisa ca am luat cunostinta de cauza, am fost transportat in sala de operatie unde m-au asezat pe masa de operatie, m-au legat de picioare sa nu cad jos si au inceput pregatirile. Masca de oxigen si imediat anestezia generala. Mai multe nu stiu – o pot spune doar ei, pentru ca am adormit la foc automat si m-am trezit abia dupa, pe patul lor, si nu pe masa de operatie. Primele cuvinte care le-am pronuntat au fost:finito? Grazie a tutti. Sieti angeli per me. Vi ringrazio. Si apoi m-au transportat iarasi in salon. La despartitura dintre chirurgie si partea exterioara chirurgiei ma asteptau deja asistentele care m-au adus, cu patul meu, spunandu-mi ca ma bucur ca sunt deja in patul meu. Dupa operatie au urmat clipe in care mi-am dat seama ca niciodata nu vom avea in Romania la un spital de stat astfel de conditii. 3 tipuri de mancare de fiecare data (de 3 ori pe zi) – in functie de gravitatea operatiei la fiecare pacient, angajatii spitalului mi-au vorbit si s-au comportat cu mine foarte frumos, chiar daca eram strain, si totul fara ca macar sa ma gandesc ca trebuie sa scot din buzunat bani sa dau mita. Aici asa ceva nu exista. Mi se parea ca sunt in Paradis.

Dupa 2 zile petrecute in spital, am ramas cu o impresie buna despre spitalele italiene, despre angajatii din aceste spitale si inclusiv tin sa multumesc celor care conduc statul italian, caci fara ei nu ar fi fost toate asa cum sunt. Bineinteles ca nu va doresc sa ajungeti in spitale, insa daca va fi nevoie, ganditiva serios sa optati pentru un spital din strainatate, conditiile din spitalele romanesti lasa de dorit. sau – un spital romanesc privat, dar ma indoiesc ca nu sunt nici acolo persoane care asteapta sa li se dea mita sau o cer direct.

 

%d blogeri au apreciat asta: