Arhive pe categorii: Literatura

Cea mai citita poezie scrisa de mine!!!

Zilele astea am reintrat pe contul meu de pe site-ul de poezie (clubul) Agonia www.poezia.ro  si spre uimirea mea, una dintre poeziile mele preferate a fost citita de peste 1000 de persoane. Ma bucura si nu pot decat sa va invit si pe voi sa o cititi…asta daca va place poezia…sau macar sunteti curiosi. Lectura placuta:

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/153024/Dragoste_franta

Astept critici – negative sau pozitive…doar sa fie constructive. Mii de multumiri.

Anunțuri

Strain de promenada…

Strain printre straini ti-a trebuit sa fii

Ca si Dunarea prin alte tari,

Amarat ca si oceanul dupa furtuna,

Sarac roman departe-ajuns…

Nu ti-a placut pe-ale tale meleaguri

Unde dimineata e-atat de linistita,

Unde pasarile imnul tarii ti-l soptesc,

Acolo unde oricat de sarac ai fi –  bogat ramai!!!

Dar ai plecat pe meleaguri straine

Unde romanul mai dusman ca alti straini iti este,

Acolo unde painea se masoara in euro,

Unde si cainii is mai protejati ca tine!!!

Nu ti-a placut cu mama si cu tata,

Tu ti-ai dorit sa fii boier – cu bani in geanta,

Sa fii argat, un cersetor vandut demult,

Sa fii acel ce-n timp a patimit!!!

…………………………………………………….

Acum iti pare rau, dar drumurile-nchise sunt azi toate

Nici cale de intoarcere nu pare sa mai fie,

Nici amintirea, nici chipuri de-altadata,

Azi esti doar tu – strain de promenada!!!

Andrei Lazar (Comanesteanul) …04.02.2010, Alba, Italia

Ce-ai cu mine viata ticaloasa?!?

Ce-ai viata ticaloasa cu mine si-a mea iubire?

Ce nu iti convine si de ce mereu ma sugrumi?

De ce respiratia ta e precum veninul unui sarpe

Si de ce gandurile mele le-ai furat  – ca sa ma-nclin???

Esti nemiloasa, inca vrei sa ma chinui

Nu ti-a fost de-ajuns ca mi-ai rapit copilaria,

Nici ca m-ai lasat ca pe un orb in noapte,

Nimic pentru tine nu conteaza – doar eu si-a mea iubire???

Vrei sa ne distrugi? Ceva nu iti convine,

Vrei sa ne desparti, ploaia nu va mai conteni vreodata,

Ai vrea ca cenusa dragostei noastre sa-ti mangaie chipul hain,

Nu vrei sa ne lasi in al nostru joc de sentimente – Ti se pare totul o prostie???

Macar incearca urata viata sa ma ierti,

Poate ti-am gresit, razbunatoare insa mai esti –

Nu vrei sa ma vezi cum zambesc la soare si la luna,

Nu vrei sa auzi un cantec noaptea, printre stele – cantecul iubirii noastre???

Ea mi-e precum o stea, eu poate par nefericit, insa nu sunt

Caci o iubesc prea mult pe-aceasta sfanta fata,

E tot ce mi-am dorit, fericirea –

Tot ce imi lipsea, zambetul si iubirea!!!

Andrei Lazar (Comanesteanul), 02.02.2010  Alba, Italia

Iubire…2010

 

 

iubirea de mana ma poarta departe,

ma duce in fuga zambindu-mi mereu,

de parca in lume nimic nu mai conteaza

Doar eu si cu ea!!!

Iubita-mi zambeste si suflu-mi tacut

Ma face sa cred ca totu-i un vis,

dar ma saruta si-n brate ma strange

Ca pe-un copil…

Imprastie fericirea din chipu-i deodata,

Si ochii zambesc, nimic nu e trist,

Ferice de mine ca te-am gasit…

Iubire cu chip nemaintalnit!!!

Si-n fuga aceasta de dragoste-mi vorbesti,

ma strangi iar la piept, si iar imi zambesti,

nu-i vant, nici lacrimi, nici gand de plecare

Caci fara de tine nu e impacare!!!

Suradem noi la Soare, privim si la luna,

Doar cerul cu tine mi-aduc fericire,

Nimic nu se-asemana cu vocea-ti ce-mi alina

Durerea din trecut si gandul de-acum!!!

…………………………………………………….

Sunt fericit iubire…priveste, nu mai plang –

Din ochi alte lacrimi de-acum nu mai curg,

Doar surasul pe care de mult l-asteptai –

Si vorba aceasta…iubire…sa ma ai!!!

cu dragoste…si din dragoste…pentru dragoste!!!

andrei lazar

Declaratie de dragoste…2010

 

Fericirea e in jurul nostru, tot ce trebuie sa facem este sa o ascultam. Este asemeni muzicii…sufletul nostru este urechea. Ochii ne sunt corzile vocale, privirea este sunetul, dragostea este cantecul. Asculta-ma iubire, sentimentele mele sunt notele muzicale, sunt ceea ce fara voia mea iti transmit tie, e tot ceea ce am mai scump…dragostea mea pentru tine…ingerasule! Cerul pentru mine e intunecat daca tu nu-mi esti alaturi, pentru ca pentru mine tu esti precum Luna, si unde ai vazut tu cer luminat fara ajutorul Lunii??? Unde ai vazut tu viata fara ajutorul Soarelui? tu esti pentru mine Totul, Universul incepe cu tine, continua cu tine si se sfarseste cu tine!

Ma intrebam de ce nu ma simt bine – pentru ca nu iti auzisem vocea, Esti precum apa pentru un om insetat, precum mancarea pentru un flamand, si rugaciunea pentru un suferind. Pentru mine esti mai presus de orice. Da, dau totul, luati totul de la mine, dar nu mi-o luati pe ea – perechea mea, sufletul meu, ingerul meu, chip nemaintalnit de gingas, este totul, chiar totul…luati-mi totul dar lasati-mi jumatatea, caci cu ea pot avea din nou totul. Sunt fericit, fericirea mea esti tu…da – tu iubire!!!

Tristete, tu …

Tristete ce sufletu-mi de ani de zile-mi pangaresti,

Tristete zi-mi – de ce nu vrei sa ma mai parasesti?

Sa fii uitata in trecut si prin povesti,

Sa nu mai vii nicicand pe langa mine!?!

 

Hai spune-mi tu, urat sentiment

Ce ai, si ai avut cu mine in trecut?

Ce ti-am gresit si cum de m-ai gasit…

Si nu-nteleg de ce la mine te-ai oprit!!!

 

Hai du-te tu, ca lume-aceasta-i mare

Nici nu a inceput dar nici la mine n-a sfarsit,

Dar lasa-ma si fugi departe-n intuneric

Ca de-acum sa fiu si fericit!!!

 

Iar daca tu de mine nu te lepezi

Ma jur la cer ca eu te voi parasi,

Departe de tine, in lume ma voi ascunde

Si voi zambi, voi fi acel ce vesnic va surade!!!

Întotdeauna îmi vor lipsi momentele frumoase pe care le petrec acolo…
poezie [ ]

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de andrei lazăr [andrei comaneşteanul ]

2008-02-02  |     | 

 

Întotdeauna îmi vor lipsi momentele frumoase pe care le petrec acolo,
În sufletul munţilor, unde apa curge la vale şiroaie,
Unde fluierul ciobanilor iţi dezmierdă tristeţea,
Acolo unde niciodată să mor n-aş putea!

E prea frumos, cum frunzele copacilor iţi arată viaţa,
Cum crengile pe care veveriţele se caţăra iţi zâmbesc,
Acolo cât de mult aş vrea să te iubesc,
Să simţim împreună natura!

Mi-aduc aminte când urcam muntele, era soare,
Vitele păşteau alene parcă nepăsându-le de nimic,
Oiţele alergau de parca viata abia ar fi inceput,
Totul era de un frumos nemaintalnit!

Da – frumoasă privelişte poate oferi Comăneştiul,
Oraşul vieţii mele, unde sângele mi-e Trotuşul,
Cel care mă face mereu să gândesc vesel
Cel care nicicând nu mă va trăda defel.

Iar seara, în liniştea nopţii, se aude susurul apei,
Vântul cum vâjâie la urechea mea

Copacii cum strigă întruna după mine,
Să mă mai joc încă o dată ca odinioară!

Nu pot să-mi imaginez loc mai frumos ca acolo,
Unde nimeni nu te poate opri să zâmbeşti,
Acolo unde soarele te invită să iubeşti,
Să fii fericit şi să-ţi împărtăşeşti dragostea!

Dar veveriţa cea zburdalnică
Ce-aleargă-ntruna din copaci pe garduri şi pe casă,
Cea care mereu ne uimeşte prin isteţimea sa,
Vecina noastră ce se joacă mai mereu cu o nuca!

Sunt multe lucruri aici care mă fac să zâmbesc,
O viaţă care nu o găseşti pretutindeni,
Secretul este însă păstrat cu sfinţenie de săteni,
De cei ce ţinutul şi-l iubesc!

Andrei Comăneşteanul (Lazăr)

%d blogeri au apreciat asta: