Arhive pe categorii: Creatiile mele

Craciun fericit…

Dragi prieteni, sunt nevoit sa va fac anticipat urarile necesare pentru Sarbatoarea Craciunului. Maine dimineata voi pleca intr-o excursie cu ocazia Craciunului si voi reveni in tara abia dpa 27 decembrie. De aceea sunt nevoit de astazi sa va urez un Craciun fericit, cu multe daruri sub bradutul impodobit, multe merinde pe masa, sticlele pline de vin, whiski si tot ce va mai doriti voi, prietenii sa va colinde, si bucuria sa umple casele dumneavoastra. Craciun Fericit…

De ce credeti ca cei care sunt plecati printre straini o duc bine si nu sufera pentru tara lor???

Vreau sa incep acest comentariu prin intrebarea: „Cati dintre voi ati fost plecati la munca in strainatate”?asa cum spunem noi, romanii? Cati dintre voi ati prins cel putin un an electoral plecat fiind de acasa, aflat in locuri unde cu greu te descurci sa strangi un ban. De ce credeti voi ca toti cei care sunt plecati la munca in Diaspora o duc bine si ca au salarii uriase? Stiti voi oare cata suferinta indura acesti oameni?Stiti oare femeile (mamele, bunicile sau poate surorile noastre) care sunt duse sa aiba grija de babe(badante) in Italia, Spania si alte tari (unde se accepta romani) cate insulte si situatii indecente au fost nevoite sa suporte pentru a-si asigura salariul de pe o zi pe alta? Dar oare cati dintre voi ati lucrat la vii (in plin ger, sau pe ploaie), sau cati v-ati rupt oasele in constructie, lucrand sub presiune si urletele patronilor care cautau oricand un motiv pentru a nu va mai plati, sau cati altii v-ati chinuit in orice alt domeniu…pentru a aduna un banut si a-l trimite acasa, acolo unde au ramas copii, parintii, fratii sau bunicii. De ce oare aveti impresia ca au plecat romani in strainatate si au rupt orice legatura cu tara. Ca acolo traiesc bine si au uitat sau nu mai stiu ce se intampla aici. Total gresit. Pana zilele trecute am lucrat si eu in Diaspora (de vre-o 4 ani de zile chinuiti) si va spun cu sufletul deschis ca foarte putini sunt cei care au rupt legatura cu tara lor, sau cei care nu isi mai doresc sa se intoarca in Romania. Poate un 2%din cei plecati sunt asa, insa restul de 98%sufera poate mai mult decat suferiti voi cei ramasi in tara, pentru ca ei au pe langa greutatea strangerii unui ban si suferinta departarii de familie, tara si locurile natale. Nu e usor sa traiesti printre straini, nu e deloc usor sa suporti umilintele la care te supun acestia sau de ce sa ascundem – chiar cetatenii romani, acesti romani pe care din prostie poate tindem sa ii credem „fratii nostri”, ca mai apoi sa ne dam seama ca am fost vanduti de dansii. Inainte de a incheia vreau sa aduc la cunostinta ce e dureros pentru cetateanul roman aflat in Diaspora atunci cand trebuie sa voteze. Aproape in niciun oras din strainatate nu se face campanie electorala pentru promovarea unuia sau altui partid (poate doar in orasele mari…dar am si acolo retineri), aproape nicaieri romanii straini de casa nu vor sti vreodata unde sa mearga sa voteze (va spun pentru ca am trecut si eu prin acest lucru in 2009 cand am incercat sa conving prietenii mei din acel oras unde locuiam sa mearga impreuna cu mine sa votam. Erau de acord…dar am renuntat, pentru ca ar fi trebuit sa mergem la Consulatul din Torino, aflat destul de departe de orasul in care locuiam noi – la peste 70km distanta). Prin urmare dragi romani, chiar daca romanii din Diaspora au si ei dreptul de a vota pentru Romania, nu vor vota…din diverse motive, iar daca in 2009 s-a decis soarta tarii cu ajutorul acelora plecati la munca in strainatate, va spun sincer ca a fost doar o minciuna. Ar fi fost prea imposibil camii de oameni plecati la munca printre straini sa mearga la vot. Am mai spus, si repet – din diverse motive, pe care daca mi se va cere, le voi explica intr-o viitoare postare pe blogul meu.

Voi lupta pentru fericirea mea…

Am pierdut cuvintele, rimele nu se mai aseaza nicicand la locul lor asa cum nici veselia in sufletele romanilor, am pierdut speranta de a vedea pe zambetele tuturor fericirea asa cum se pierde si ecoul in munti, am pierdut trecutul fara ca macar sa il pot imbratisa la fel cum izvorul isi pierde susurul atunci cand apa ii seaca. Am pierdut toate acestea dar nu voi permite sa pierd prezentul si viitorul, asa ca voi fi cu ochii in patru. Voi lupta pentru fericirea mea alaturi de sufletul meu pereche…si sper ca si altii sa faca la fel pentru fericirea lor.

Visez autostrazi in Romania….poate imi iau astia impozit ca visez aiurea!

ma gandesc la momentul plecarii din Milano (Italia) spre Iasi, intoarcerea definitiva acasa. o sa zbor de la Milano pana la granita cu Romania…pentru ca voi merge pe autostrada….iar apoi, cand voi fi deja obosit…va trebui sa ma obisnuiesc cu drumurile noastre…asa cum sunt ele…voi face ca si timp mai mult pe teritoriul Romaniei decat de la Milano, toata Italia, apoi Slovenia si Ungaria. Oare cand o sa fie autostrada directa Oradea-Iasi??? cred ca visez, poate nici nu am voie sa ma gandesc la asa ceva. Poate ca in Romania pe viitor si visele se vor impoza. Ups, cred ca dau idei celor din Parlament…sa puna inca o taxa….pe vise.

Emil Boc isi bate joc de bugetari….

Se pare ca domnului premier Emil Boc(BocBoc – adica boacana) nu prea ii pasa de bugetarii romani, ci mai degraba da tot mai multe semne ca „il doare in cot” de ei. In trei cuvinte: bataie de joc. De ce zic acest lucru? Pentru ca dumnealui a anuntat pentru acest sfarsit de an, in preajma sarbatorilor de iarna o alta reducere de personal iar acum vine cu o bucurie pentru bugetari – o crestere de 15% a salariului. A cui salar domnule? A celor pe care i-ai dat afara? Sau care este politica dumneavoastra? Eliminati o parte din bugetari ca sa oferiti o crestere salariala celorlalti? Bucurati pe o parte prin moartea celorlalti? Pentru a nu stiu cata oara aratati tarii ce fel de caracter sunteti… mai urat decat un sobolan mort. Sa va fie rusine.

Emil Boc: „Cel mai important mesaj pentru bugetari e că vor beneficia de o majorare de 15% a salariului”

PS:    Nu mai credem nimic domnule premier. Totul s-a dovedit a fi o minciuna. Chiar si dumneavoastra!!!!

 

 

 

Traditionalul romanesc…?

n-am sa inteleg niciodata de ce ne dam „ce-i al nostru mostenit din strabuni” pe ceea ce ne „impune UE”. Nu stim sa strigam in gura mare ca nu ne trebuie rosii de Spania ca sunt mai bune cele de „taran roman”, ca nu vrem vinuri importate pentru ca avem dealuri impodobite cu vii, ca avem si noi pasari de curte sau lapte de vaca. Oare cand ne vom trezi si ne vom impune cu „traditionalul romanesc”???

elev al Liceului Vasile Alecsandri din Iasi

 

Mi-aduc aminte parcă mai ieri eram licean şi păşeam zi de zi cu emoţii pragul Liceului Teoretic Vasile Alecsandri din IASI. Au fost ani preţioşi din viaţă, dar pe care i-am trăit cu grabă, dorindu-mi parcă nespus de mult să treacă timpul mai repejor „că poate-oi ajunge şi eu cineva mare”.Acum îmi pare rău că mi-am dorit acest lucru. În liceu mi-am petrecut anii cei mai frumoşi din viaţă ca mai apoi cu toţii, colegii  – să ne despărţim. Am apucat fiecare pe o altă cale. Să vă spun sincer ce şi cum face fiecare acum, nu aş putea. Însă ştiu că unii au ajuns deja „mari”, alţii au apucat de şi-au format o familie şi o duc bine, alţii însă nu.

Despre mine ce pot să spun? Am terminat liceul, am intrat la facultatea de drept Al. I. Cuza din Iaşi, cursuri fără frecvenţă, m-am angajat în fabrică şi pe unde am mai apucat că „mai că aş fi devenit bogat peste noapte”. Bineînţeles că nu s-a întâmplat aşa şi astfel am apucat calea străinătăţii. După ce am părăsit liceul şi facultatea, am apucat să las în urmă şi prietenii, familia, iubita…gonind după bani. Dar banii nu aduc fericirea…ştiu, dar o întreţin.

Să revin de unde am plecat (aş vrea eu) – la liceu. Aici am lăsat să-şi continuie activitatea scumpii mei profesori. Unii mi-au părut cândva răi, alţii de treabă, unii prieteni, alţii mai exigenţi, însă acum îmi dau lacrimile când mă gândesc la fiecare dintre ei. Îmi doresc măcar să îi mai revăd. Mi-e dor să mai fiu licean. Măcar pentru o zi, să îmi mai pot privi şi analiza ca şi altădată dragii mei profesori, aşa numiţii îndrumători de drum.

Aş vrea să reamintesc o parte din profesorii care m-au ajutat să ajung aşa cum sunt, să le mulţumesc pentru tot ceea ce au făcut pentru mine ani la rândul şi să le transmit un mesaj: Nu aţi muncit degeaba dragii mei profesori…aţi muncit pentru viitor…şi viitorul suntem noi, tineretul din ziua de astăzi. Sperăm să nu vă dezamăgim niciodată. Vă doresc ani buni, fericiţi…şi să lansaţi şi de acum înainte „cadeţi” ce vor răsplăti prin ceea ce vor fi ei – munca de ani de zile a cadrelor didactice din acest minunat liceu: „Vasile Alecsandri” din IAŞI.

Mii de mulţumiri din partea mea, Andrei Lazăr, ablsovent al Liceului Teoretic Vasile Alecsandri din IASI, profesorilor: Livia Ciupercă (limba şi literatura română), Condrea Marieta (biologie), Moga Georgeta (educaţie fizică şi sport), Smirnov Cristina (fizică), Gheorghiu Emanuela Doina (limba franceză), Zaiţ Ionela (geografie), Timu Cristina şi Cojocariu Beatris (informatică), Butnariu Silvia (sper să îmi aduc bine aminte – profesor de istorie şi inclusiv diriginte), Alla Apopei (limba latină). Şi mulţumesc şi celorlalţi profesori ale căror nume le-am uitat, dar nu şi amintirea lor. O voi păstra mereu cu drag în suflet. Mii de mulţumiri . Şi vă promit dragii mei profesori că veţi fi mândri de ceea ce aţi realizat, cel puţin în ceea ce mă priveşte pe mine…voi elogia mereu Liceul Vasile Alecsandri din Iaşi. Eterne mulţumiri …

%d blogeri au apreciat asta: