Arhivele lunare: Aprilie 2009

S-au înmulţit blogurile ca ciupercile după ploaie…

S-au înmulţit blogurile şi blogerii ca ciupercile după ploaie. Dacă acum un an-doi, în Iaşi eram foarte puţini blogeri, acum (poate ca e bine sau nu acest lucru), putem zice că Iaşiul are „enorm de mulţi” blogeri şi foarte multe bloguri, unele făcute fără rost, sau poate doar pentru a-i supăra pe alţii sau pur şi simplu din lipsă de ocupaţie. Dar eu mă întreb, câţi dintre cei care scriu şi se numesc ei înşişi blogeri, câţi dintre ei scriu din plăcerea de a face ceva bun, din dorinţa de a ajuta, cu aceste comentarii şi discuţii, la dezvoltarea oraşului, stilizarea mentalităţii cetăţenilor şi ajutarea lor pentru a avea o viaţă mult mai frumoasă decât până acum, chiar dacă de foarte multe ori pot fi comentarii acide care par deranja pe unii. Important este ca toate acestea să fie scrise cu gând bun şi nicidecum din răutate.

            M-aş bucura foarte mult să ştiu că toate aceste bloguri cunt din punct de vedere calitativ excelente, să ştiu că şi blogerii care postează atât de multe texte, toţi aceştia au o educaţie dintre cele mai bine alese şi o mentalitate bună. Aş fi fericit daca n-ar mai exista atata răutate din partea unora, care postează comentarii la texte doar din dorinţa de a face rău blogerului respectiv. Haideţi să ne schimbăm odată pentru totdeauna mentalitatea şi să încercăm să comentăm textul şi nu persoana care a avut ceva de transmis prin textele postate pe blog. Haideţi să creăm o lume a blogurilor mult mai corectă, fără de discuţii infecte care au darul doar de a distrage atenţia cititorilor de la tematica textului (ideea propriu zisă) şi care îi duce în alte discuţii fără sens.

 

Andrei Lazăr, Alba, Cuneo, Italia 26.04.09

Italia sau România?

Italia, departe de familie şi prieteni sau România cu familia şi prietenii, dar fără posibilitatea de a lua un salariu frumos din care sa reuşeşti să pui ceva deoparte? Asta este întrebarea pe care de foarte multe ori mi-am pus-o eu, şi cu siguranţă şi alţi români aflaţi în Italia la muncă, visând la un viitor mai frumos pentru ei şi familia lor. Pentru a răspunde la această întrebare sunt foarte multe de dezbătut. Voi începe prin a spune că cel puţin 99% din românii din Italia sunt veniţi pentru un salariu mult mai mare decât cel pe care l-ar putea lua în ţara natala. Diferenţa ar fi de cel puţin 4 ori mai mult în Italia decât în România, cu toate că în această perioada sunt deja multe probleme economice şi pentru italieni. În ciuda faptului că poţi lua un salariu „frumuşel” faţă de cel din ţară, cei care muncesc aici, în Italia, s-au gandit de foarte multe ori să renunţe la tot pentru a se întoarce în ţara natală, deoarece viaţa printre străini nu prea o poţi numi viaţă. Şi pentru a vă face să înţelegeţi mai bine această idee zic doar: „nicăieri nu-i ca acasă”. Dar foarte puţini dintre noi, românii care lucrăm în Italia putem lua decizia de a ne reîntoarce acasa, decişi, fără ca măcar sa privim înapoi. Zic foarte puţini şi vă şi explic de ce se întâmplă acest lucru: pentru ca aici, în Italia, cel puţin 500-1000 euro într-o lună îi poţi pune deoparte, pe când, în România, ai şanse foarte mari să mai şi împrumuţi, să te înglozi în datorii, şi nicidecum să reuşesşti să pui vre-un ban deoparte Dar vă repet cu durere în suflet: viaţa printre străini nu e viaţă, pentru că, din păcate, doar o viaţă avem, şi nu are rost să ne-o risipim pentru bani, căci oricând putem muri. Se ştiu foarte multe cazuri cu români care au muncit în Italia sau alte ţări străine, şi care, întorcându-se spre casele lor, nu au mai reuşit să ajungă. Şi gandiţi-vă, pentru ce atâţia bani cand ştii ca vine clipa când vei muri. Pentru ce toate acestea? Poate pentru că noi am fost blestemaţi să fim români, şi să nu ne numim italieni, spanioli sau englezi. Suntem români şi trebuie să ne mândrim, pentru că suntem o naţie frumoasă, dar totuşi un neam căruia i s-a destinat să treacă prin multe suferinţe. Dar să ne mândrim, căci avem o educaţie şi o şcolarizare mult mai bine dezvoltată decat a altor neamuri, avem tineri mult mai frumoşi decât au alţii, avem bunătatea în suflete lăsată de la Dumnezeu, chiar dacă foarte mulţi nu ştiu să o folosească. Eu sunt mândru că m-am născut român, chiar dacă am avut mereu un destin urât, am trecut prin multe încercări, multe nedreptăţi m-au facut să mă întristez, cu toate astea sunt român şi voi striga mereu cu mandrie şi voce tare. Sunt român şi mă mândresc cu aceasta. Daca mă voi întoarce în ţara mea natală? Cu siguranţă că da, dar când nu pot zice cu exactitate, cu toate că şi acum aş face acest lucru, dar nu mă lasă datoriile acumulate în ţară, fraţii şi familia mea cărora trebuie să le ofer un trai mult mai frumos decât l-am avut eu până acum. Şi poate, sper, şi pentru mine şi viitoarea mea soţie şi copiii pe care mi-i doresc să-i am în viitor, şi nu în ultimul rând pentru frumoasa mea ţară – România. Mă voi întoarce şi voi schimba multe în bine pentru voi, cetăţeni ai acestei ţări frumoase. Să mă ajute dumnezeu să reuşesc, astfel voi fi şi eu fericit că sunt diferit de alţii, ceea ce am promis să devină fapte, atunci voi zice şi eu că mi-am îndeplinit rostul în această viaţă. Dumnezeu să vă ţină în braţele sale, sa reuşiţi şi voi măcar să zambiţi, să ştiţi că trăiţi pentru a fi fericiţi. Toate bune. Andrei Lazăr, 26.04.09 Alba, Cuneo, Italia.

%d blogeri au apreciat asta: