Arhivele lunare: Decembrie 2008

2008 in viata mea…

Ultima zi din 2008, si ma gandeam si eu ce mi-a adus acest an. Daca privesc per ansamblu, putine realizari, daca privesc pe plan sentimental – fara realizari, pe plan financiar – medium, iar pe plan familial – binisor. Cat priveste sanatatea ma pot lauda ca o duc bine, cu toate ca mai sunt si ace neprevazute.

Ce mi-ar fi placut cel mai mult in 2008? Sa fiu inteles de multi, dar mai ales de persoana careia m-am dedicat in totalitate. A fost totul un esec, dar un esec pe care nu am vrut sa il evit. Per ansamblu – sunt si nu sunt multumit de acest an. Sper din toata inima ca 2009 sa imi aduca bucurii si impliniri si pentru acest an care de acum ne paraseste. E o bucurie sa stiu ca sunt acasa, langa familie, dar o tristete sa stiu ca nu poate fi totul asa cum imi doresc eu.

Ce va doresc eu, voua – prietenilor si cunoscutilor mei, si chiar si celor pe care nu ii cunosc: Doar fericire, impliniri pe toate planurile, sanatate si numai zambete pe buze. Sa dea Dumnezeu ca 2009 sa fie raza de care avem nevoie cu totii, sa fie insotit de ingerul acela care sa ne dea o mana de ajutor cand cadem, sa fie acea lacrima care sa ne stearga necazurile. Sa fiti fericiti. Un an nou mai pozitiv ca  niciodata. La multi ani!!!

„Mare este mila Domnului si mare este Stapana noastra, Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria”. – asa sa va ajute Dumnezeu pe toti.

In amintirea lui Ady…sper sa te intalnesti cu fratele meu acolo sus…

as vrea sa fiu un gand
ce mintea iti strabate
as vrea sa fiu si vant
ce prin par iti bate
as vrea sa fiu o floare
ce vrei sa o mirosi
as vrea sa fiu si lacrimi
in ochii tai frumosi
as vrea sa fiu pamantul
pe care tu pasesti
as vrea sa fiu eu insumi
si tu sa ma ………….ce incepe cu i si se termina cu litera a 9-a?

 

aceasta poezie a ramas scrisa pe siteul lui. reamintesc ca a fost spulberat intr-un accident, murind zdrobit fiind sub motorul sau.

iar fratele meu agatat fiind de o masina care i-a rupt gatul si i-a spulberat dreptul de a trai alaturi de noi, fratii lui,

Dumnezeu sa ii protejeze acolo langa El.

M-am dus sa mor…

Imi vei putea ierta vreodata neputinta mea?

Va fi tarziu, sau poate niciodata…

Caci eu voi fi departe, draga mea

Acolo unde nimeni nu ma va vedea…

 

Voi plange si dupa ce ne despartim,

Cand ochii mei deloc nu vor mai misca,

Voi plange caci am fost precum un nor

Ce te-a chemat intr-una de-al tau dor…

 

…………………………………………

 

dar n-ai venit, si-asa eu am decis sa plec,

sa plec departe-n lumea mea,

sa las pamantului ce-am fost candva doar eu, (corpul)

Si sa raman aici doar un ecou (sufletul).

 

………………………………………………

 

Caci te-am iubit. Doar tu erai aerul ce-l respiram,

Doar tu erai si visul ce-l doream,

Doar tu speranta si dorinta ce-o nutream,

Tu ai ramas persoana ce m-a refuzat…

 

……………………………………………

 

Si m-am decis sa plec printre dureri,

Prin lacrimi sterse si ucise de-al tau dor,

Asa m-am dus, sa nu ma caute nimenea,

Caci nu ma-ntorc, m-am dus sa mor…

 

Andrei lazar , 30.12.2008, iasi

„Inger pentru inger…”

Am scris acest articol, in Italia fiind, pe data de 19.10.2008, l-am recitit de zeci de ori si acum il scriu pentru a-l citi si altii. Mi-a placut enorm de mult, pentru ca l-am scris din suflet. Sper sa va placa.

„Te iubesc nespus ingerul meu. Azi am plans. In mintea si inima mea nu au ramas decat amintirea ta. Esti atat de pura. Un suflet cum nicicand n-am mai intalnit. Nu am putut tine nici macar o singura data suparare fata de tine. Dumnezeu mi-a zis mereu sa cred in corectitudinea ta. Iisus mereu mi-a soptit ca esti inger de printre ingeriu selectat. Esti chip al Maicii Domnului trimis pe Pamant pentru a ajuta. Din tine se va naste fiu pe care il vom numi Cristi. Acel copil va fi la randul sau inger. Si din inger o raza de soare va rasari. Va fi bucuria vietii mele. Voi spune ca n-am trait degeaba prin aceste vremuri urate. Voi spune ca am trait alaturi de ingerul lui Dumnezeu pentru un alt inger”.

Acest articol este dedicat Oanei R.

Sper ca va va place, poate parea o nebunie, o dorinta inexplicabila sau poate parea ceva real, normal. Depinde de fiecare cum poate intelege textul.

Sunt rasisti italienii? Dar romanii?

E o intrebare care o pun in urma unor incidente petrecute in Italia si in Romania. Din punctul meu de vedere suntem cu totii rasisti. Unii mai mult, altii mai putin. Dar intr-adevar, suntem rasisti. Cred ca vi s-a intamplat ca macar o data in viata sa dati dovada de rasism.

Am deschis acest subiect pentru ca muncind in Italia, am descoperit ca functionarii publici sunt rasisti (cel putin ei, ca sa nu zic si altii). Mi s-a intamplat la o banca italiana sa nu pot sa imi ridic salarul pentru ca sunt roman. Functionarul respectiv imi cauta motive pentru a nu imi da ceea ce se numea dreptul meu, banii pentru care am muncit cot la cot cu colegii italieni sau poate chiar mai mult. Pot zice ca mi-au trebuit doua ore jumatate pentru a reusi sa imi iau salariul. Prima sa replica a fost: Daca nu ai buletin italian nu iti vei vedea banii. Dupa ce am stat sa ii explic ca nu e posibil sa am inca buletin italian, mi-a cautat altele. A stat el si a cautat motive, si la un moment dat il vad bucuros ca ridica capul din calculator si imi zice: Buletinul tau e expirat, deci, daca iti vrei banii, ai nevoie de carte de identitate italiana. Eram deja indignat de cat rasism da dovada respectivul. Am iesit din banca si am dat un telefon matusei mele care lucreaza si ea in Italia. Mi-a deschis ochii. M-am dus cu pasaportul sa ridic banii. De aceasta data m-am asezat la rand la alta casa, era o doamna. Cand m-a zarit respectivul functionar, a ridicat capul si a inceput sa tipe: Gata, ti-ai schimbat buletinul, de unde l-ai luat. De unde eu ii arat pasaportul si ii zic sec – am adus pasaportul. Nu a mai zis nimic, dar se uita urat la mine. Nu pot zice decat ca – e plina lumea aceasta de rasisti.

Pentru ca venind in Romania cu un coleg de munca italian, am intampinat foarte multi colegi si prieteni care s-au purtat urat cu el. Dupa mine, pot zice ca suntem cu totii rasisti, romani sau italieni, si chiar de alte nationalitati. si pentru ce? Ce castigam? Ganditi-va bine si evitati sa fiti prea mult rasisti. Pentru ca e imposibil sa ne abtinem sa fim rasisti.

Daca ingerul ma omoara, eu ce fac?

Plecat peste hotare am trecut si prin bune si prin rele. Cel mai mult m-a durut departarea de casa , familie, prieteni si iubita. Dintre toate acestea dorul de iubita a fost cel mai aspru. Asta, atat cat a existat, pentru ca se stie foarte bine ca o relatie la distanta nu va rezista niciodata, oricare ar fi motivul despartirii.

Ajuns acasa (pentru a face sarbatorile de iarna), ma intreb suspicios de dureros: „Daca ingerul ma omoara, eu ce fac?”. Intrebarea aceasta mi-am mai pus-o si cand eram plecat departe de casa si chiar inainte de a pleca. Si acum iarasi. Ce fac daca ingerul meu pe care mi l-am dorit aproape, pe care l-am visat si l-am iubit – ma va distruge?

E o intrebare grea, pentru ca se stie foarte bine ca eu, ca poet, am un suflet mai sensibil, sufar mai mult, iubesc mai profund. Unii nu au cum sa ma inteleaga, altii ma vor intelege mai bine decat inteleg eu, dar oare ingerul cand ma va intelege?

Plecat fiind la peste 2000 de km de casa am scris cateva cuvinte, deasupra carora am aruncat ca titlu: „Inger pentru inger…
 si cred ca e bine ca intr-un ulterior articol sa scriu si acele cuvinte, pentru ca sunt cuvinte insangerate, de unde se poate vedea cu adevarat cata suferinta pentru o iubire care nu va putea fi rasplatita vreodata. Acum ma retrag cu mintea spre un raspuns la aceasta intrebare: „Daca ingerul ma omoara, eu ce fac?”. Daca voi, cititorii mei, ma veti putea ajuta cu un raspuns, atunci eu va voi fi recunoscator pe vecie. Sa fiti imbratisati de ingerii lui Dumnezeu, sau cum zicea un mare Parinte: „Manca-var Raiul”.

%d blogeri au apreciat asta: