Din volumul „Iubirea in 2003″…

Tărâmul iubirii!

 

Coborând din fragedul rai interzis,

Spaţiul de taină pierdut – balanţa din vis,

Mă gândeam cu o bucurie mai curând amară, de copilării,

Cum aş putea să trec de teama nopţii

ca să ajung la galeria iubirii!

 

Mă zvârcoleam în pat şi-mi imaginam incinta sacră,

O cameră parcă preluată din vis, o scară de iederă,

Scară pe care cu o blândă mustrare am urcat

Şi am ajuns prin forfota astrelor în locul visat!

 

Eram cu ea, ea floare de zăpadă,

Eu curcubeu de auroră,

Ne-am uitat unul la altul

Precum un soldat ce-şi ţine ridicat scutul!

 

Priveam la ea cum îşi menţine viaţa coroană,

Părul, cu şuviţe sclipitor de albe, spiralate,

Ochi precum un soare ce se varsă-n izvor

Şi care, după cum spun stelele, duc spre-al meu amor!

 

Ea, cu stropii de foc ce-i stăpâneau inima,

Îmi zâmbea, zâmbetul ei… mozaicul cu îngeri,

Buzele sale, roşii, aura vieţii;

Sclipea mereu cu emoţia ce-o are

o frumoasă domnişoară!

 

…………………………………

 

Noi, ţinându-ne de mână,

visam spre infinitul spaţiu al iubirii,

Treceam peste mări şi oceane,

ne sărutam, iar spuma mării

Ne îndemna mereu să alergăm spre vestitul tărâm,

Un tărâm al bucuriei unde sufletul brut îl desfătăm!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: