Atat de multi sinucigasi in ultima perioada…

Saptamana de saptamana aud si vad pe la stiri, prin ziare, pe blogul prietenului meu Tudor Ciuhodaru si pretutindeni – un alt sinucigaj, altcineva s-a omorat, altcineva s-a spanzurat, un alt caz de suicid.

Am ramas mereu socat de aceste cazuri. E greu de inteles. Cat ar fi de grea viata, cate suferinte am avea, cat de mult ne-ar supara cineva (si credeti-ma ca si eu sunt suparat zi de zi de cineva dar iert si trec mai departe), cat de stresati am fi – merita sa trecem mai departe. Asa cum necazul a venit peste noi intr-o clipa, asa poate veni si succesul, fericirea – tot intr-o clipa. Trebuie doar sa speramm. E viata noastra si o alta nu ne-o va mai da nimeni. Nu e ca la pisici, ca se spune ca au 9 vieti. Nu – o viata avem si e greu de intretinut, e greu sa o mentinem pe linia de plutire, e greu sa o facem sa fie mereu intr-o stare de zile mari. Dar e viata noastra si trebuie sa o pretuim. Daca as povesti cuiva prin cate am trecut de mic copil, m-ar intreba – si cum de mai rezisti? Pai raspunsul e simplu. eu am viata, sa o pierd? Pentru ce? Fratele meu ar fi vrut sa traiasca, dar altcineva i-a luat viata pe nedrept. Eu ce sa fac? Sa renunt la ea daca destinul mi-a lasat-o in grija? Niciodata. Asa trebuie sa faceti si voi. Oricat de greu va fi, cautati partea buna si oricand roata se poate intoarce. Multa bafta, aveti grija de viata – e precum un ocean de bucurii, o stea pe care multi nu o mai au pe cer. Traiti fiecare clipa, traiti viata cu drag!

 

Viata – o pata vesela-trista

 

iar daca luna apune si dragostea rasare…

steaua fericirii mi-este aproape,

tu departe, pierduta prin cuvinte,

eu aici, ratacit de adevar prin vise…

 

pe raul vesniciei a mai aparut un nume

e numele meu in carausia vietii,

o pata vesela-trista pe pierdeaua infinitului,

chip nelegiuit in dimensiuni necunoscute!

 

soare…a fost odinioara in zambetul meu,

am calatorit cu el pe aleea copilariei,

am depasit tristetile prin forte proprii,

am ajuns sa traiesc prin vise mereu!

 

             viata…vesnic incununata de lacrimi, bucurii, tristeti…si nu in ultimul rand…dragoste!

         

Andrei Comanesteanul (Lazar)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: