Arhivele lunare: Aprilie 2008

John era sa moara

Dragostea ucide, si John a simtit-o pe pielea sa. Era a doua zi de Paste cand s-a decis sa se duca sa o vada pe fata pe care o iubea si cu care inainte de Sarbatoarea Pascala se certase. Se cunoscusera la Craciun, dar mereu a fost ceva care sa strice relatia lor.

Acum nu mai putea, s-a hotarat sa faca ceva sa o vada cu tot dinadinsul. Si a mers la ea la scara. A vorbit cu ea sa coboare si aceasta l-a refuzat iar John al nostru nu a mai stat la discutii, a plecat trist si necajit ca traieste o viata pe care niciunui dusman nu i-ar fi dorit-o.

S-a urcat in masina si a pornit usor, cu o viteza mica spre casa, ganditor. Abia mai era atent la circulatie, cand, la o intersectie, fiind strada umeda si nemaidandu-si seama, un alt sofer cu o masina mai mare era sa il „pocneasca” pe John al nostru. In acea clipa s-a trezit si a realizat ca putea muri din dragoste si a zis: „Nu-mi pasa atata timp cat iubesc sincer”.

Anunțuri

La sate probleme „legal” se rezolva cu bata

In mediul rural probleme „legal” cum zic ei (locuitorii satului – satenii) se rezolva cu „bata” si nicidecum cu Organele de Politie care ar trebui sa vegheze la stabilitatea linistii in mediul rural.

Prin o asemenea intamplare am trecut si eu in chiar prima zi de Paste, intr-un sat din judetul Iasi,  – Cucuteni (Tg Frumos).

Ideea e ca pentru faptul ca am intervenit in apararea varului meu minor de care se legasera niste vecini tulburati de „beutura”, am intrat si eu in colimatoriu si chiar au aruncat cu pietre dupa mine. Pentru ca nu imi plac astfel de situatii am incercat sa vorbesc cu respectivii, iar pentru ca nu au fost rezultate pozitive, am ajuns pana si la reprezentantul legal – Agentul de Politie din Comuna Cucuteni. Am facut o plangere si am mers impreuna cu Agentul respectiv la fata locului pentru a vedea cum stau lucrurile.

Slabe sanse sa se discute cu oamenii turmentati, asa ca am plecat impreuna cu agentul de politie, care i-a chemat pe cei doi in zilele urmatoare la Politie. A ramas ca voi primi raspuns imediat dupa ce se va solutiona problema cu cei doi „fortosi” care au zis ca ei nu rezolva problema cu politia ci cu „muschii”.

Cu parere de rau spun ca mai avem multi zeci de ani pana cand vom ajunge la nivel european si noi cei de la „tara”, cei din Romania si cei din Ias (judetul Iasi).

O groapa terminatoare de masini

La intrarea in Iasi, prin Canta, pe drumul care merge spre Bariera de la BJATM, chiar la intrare, in dreptul Rondului de Tramvaie Canta, daca nu esti atent (si chiar daca esti), intrucat nu este semnalizata, o minunata de groapa – chiar vulcan, are darul de a arata iesenilor si strainilor, ca totusi suntem in Romania si nu in alta tara din UE, si sa mergem incetisor, caci oricand putem ramane suspendati cu 2 roti in sus si 2 in groapa. Asa am patit si eu in prima zi de Paste, spre inserare, cand, ajuns de la neamuri din Tg Frumos, am intrat pe acea straduta de care va vorbesc. Cu toate ca stiam de acea groapa, pentru ca o mai evitasem de cateva ori, atunci am uitat de ea, norocul meu e ca am frane f bune si pana la momentul intrarii in groapa am redus pana la maxim, incat am reusit sa evit tragedia. Ma gandeam apoi, oare pe cine sa tragem la raspundere pentru ca acea minunatie de groapa inca mai exista.

Sau poate ar fi mai bine sa o trecem la monumentele Iasului, asa toata lumea ar sti de ea. Sau macar daca nu se poate astupa curand, macar sa fie semnalizata pentru a nu mai fi si alti „norocosi” ca mine, poate mai „norocosi” sa intre in acea groapa destul de mare (vulcan), din care sa nu mai iasa, asa cum eu am avut norocul – pe drept vorbind,

Sa speram ca cei de la drumuri vor rezolva problema, ca Primaria se va autosesiza si ca cei de la Salubris sau cine se ocupa de astuparea gropilor din Iasi sa rezolve problema pana cand o tragedie nu va avea loc.

Manastirea Cetatuia – evocata de iasiplus.ro

http://www.iasiplus.ro/index.php?page=news&cat_id=5&nws_id=878

Am scris nu de mult despre Manastirea Cetatuia. Am fost chiar si la Inviere acolo. azi ajung sa citesc, cred ca mai tarziu decat ar fi trebuit, pe site-ul ziarului iasiplus.ro exact despre aceeasi Manasire – Cetatuia.

Si vin in intampinarea voastra cu linkul pe care apare poza frumoasei manastiri si cateva lucuri noi despre ea. Va doresc sa treceti si voi iarasi, sau cei care nu a-ti fost delok, macar o data pragul Manastirii Cetatuia, si cu siguranta veti mai dori sa ajungeti acolo cat de curand. Asa am patit si eu, si recunosc ca inca mai vreau sa ajung acolo, pentru ca sunt multe pe care inca nu le stiu.

Iasi – orasul de vis – http://aliantastudentilor.blogspot.com/

Am avut bucuria de a primi de la cineva invitatia de a ma uita pe blogul Aliantei Studentilor Romani, unde au postat un clip care are darul de a arata tuturor celor din Iasi si nu numai, frumusetile Iasului (o parte – pentru ca sunt foarte multe care nu apar, dar sunt foarte multumit ca macar o parte apar in acest minunat clip) Ieseni – aveti un oras de invidiat, un Rai cu multe minuni. Bucurati-va de el.

Acesta este blogul – vizitati: http://aliantastudentilor.blogspot.com/ si vizionati clipul Iasi – orasul de vis.

 

Oboseala de dupa Sarbatori…

Cineva apropiat mie, la o varsta mai inaintata mi-a zis inainte de Sarbatorile Pascale, cand toata lumea se pregatea intens pentru Inviere, ca dupa aceste zile libere de Paste, vom fi foarte obositi in loc sa ne simtim „fresh”. Si i-am dat dreptate, si ii dau dreptate si acum, pentru ca organismul nostru este supus unui schimb brusc de comportament. Si plimbarile in numar mare, si mai multe feluri de mancaruri, bauturi si distractii in numar mare si fosrte dese ne fac sa obosim organismul care este obisnuit intr-un stil mai lent, si nu asa alert, ca de Sarbatori, cand, in cateva zile libere (cei care au zile libere, ca multi si lucreaza si se distreaza, ceea ce devine si mai sufocant) vrem sa le facem pe toate, sa ii vizitam pe toti, sa ne distram peste tot, sa facem ceea ce intr-un an intreg nu am facut. Ce vom reusi nu stim, dar stim sigur ca dupa aceste zile vom fi cu totii „obositi” de prea mult bine.

Dar poate, peste ani de zile (daca va fi candva, si poate nu noi, dar macar urmasii nostri) vom fi obisnuiti sa avem de toate in fiecare zi, si nu doar de sarbatori, vom fi obisnuiti sa avem timp sa ne vizitam mereu neamurile si prietenii si nu doar de sarbatori, vom avea timp sa ne distram (si chef) mereu si, repet pentru a treia oara – nu doar de sarbatori). Inchei aici prin a va ura o viata cat mai frumoasa si mai lejera, pentru a nu mai fi pusi in situatia sa obositi dupa zile libere si Sfinte Sarbatori.

Hristos a inviat.

Seara de Inviere…

In Sf. Seara de Inviere am fost pe Dealul Cetatuiei, acolo unde se afla Manastirea Cetatuia. A fost frumos, mai ales ca masinile erau oprite chiar de jos, de la intersectia cu Sirajul, oamenii trebuind sa urce pana la Manastire la pas, totul devenind asemeni unui pelerinaj. Era ceva de nedescris, se vedea bucuria in sufletel oamenilor prin vocile lor atat de vesele, care evocau intamplari, planuri sau evenimente ce au fost sau vor urma. Era ca si cum, acolo sus, la Manastire, cu totii vor trece intr-o alta lume, o lume mai frumoasa si mai linistita.

Ajuns sus, am ramas inca o data surprins de frumusetea „Cetatii”, a cladirilor din Manastire, a Bisericii, toate luminate de la un capat la altul. Era un „Rai pe Pamant”.

Insa nu a durat mult bucuria asta din sufletul meu, caci, alaturi de mine, un grup de tineri „hoinari” s-au pus, in frunte cu „un clontos” sa faca „mistouri” de lumea prezenta la Slujba de Inviere. M-am abtinut cu greu sa nu il iau de guler, dar totusi i-am atras atentia, impreuna cu alti cativa cetateni prezenti acolo, care intamplator, eram vecini de „necaz” din cauza celor pusi pe glume. S-a mai potolit „tipul mascota” si noi am cvontinuat sa ne inchinam si sa ascultam slujba, cu lumanarile aprinse, ca dupa obicei.

Ghinion am avut insa la coborare de pe Cetatuia (aici se vede cat sunt de pacatos), lumanarea mi s-a stins de nenumarate ori, vantul batand foarte puternic si, culmea, chiar nu am reusit sa ajung cu lumina acasa, ultima data stingandu-se lumanarea chiar la urcarea in masina, cand am deschis portiera. In fine, eu am zis ca lumina importanta ramane cea din sufletul meu si cu ea chiar am ajuns acasa.

Am zis si va zic si voua Hristos a Inviat si asa s-a sfarsit Sfanta Seara de Inviere. Au urmat apoi, in prima zi de Paste vizitele la neamuri, pomenirea mortilor la Cimitir, dupa datina si apoi eternele mese pline de bucate, care, la noi, romanii, sunt pline la majoritatea, doar de Sarbatorile cele mari, viata in Romania fiind foarte grea, ce-i drept. O zic din surse sigure, fiind implicat in foarte multe sondaje de opinie in satele si orasele din Moldova.

Hristos a Inviat. (de trei ori imi vine in minte, de la Slujba de Inviere – dar cert e ca este viu in sufletele noastre).

%d blogeri au apreciat asta: