Va multumesc parintii mei pentru ca sunteti minunati!!!
Sarut mana TATA!
Sarut mana MAMA draga!
Ieri am auzit o istorisire despre o fata care lucreaza in Italia, avand grija de o batrana italianca (non stop). Pana acum nimic anormal, insa cand am auzit ca banii pe care ii castiga fata ii cheltuie maicasa si barbatul cu care traieste (ca tatal fetei murise cand aceasta avea varsta de 4 ani). Am ramas socat si profund dezamagit de tot ceea ce se intampla in aceasta lume. Acum nu pot fi fericit cand stiu ca in jurul meu sunt milioane de persoane care sufera cu adevarat! Ma pot declara norocos ca am alaturi de mine (chiar daca la o distanta de peste 2000km) doi parinti minunati! Va iubesc si va multumesc pentru tot ceea ce ati facut pentru mine si fratii mei! Cu dragoste, al vostru copilas – Andrei Lazar
Gripa porcină sperie românii aflaţi în străinătate!

S-a întâmplat în aceste zile să aud printre prieteni că sunt foarte multi români aflaţi în străinătate şi care se tem de situaţia actuală cauzată de virusul A (H1N1), şi faptul că România se află printre ţările unde virusul s-a dezvoltat foarte bine şi astfel gripa porcină s-a extins foarte repede. Astfe, chiar câţiva dintre prietenii mei români aflaţi în această zonă a Italiei (la muncă)
se gândesc tot mai serios să îşi petreacă sărbătorile de iarnă în Italia, astfel evitând contactul cu virusul gripal A (H1N1).

Întrebarea care a apărut şi pe buzele mele, şi nu numai este: oare până la sărbătorile de iarnă se va rezolva problema răspândirii în viteză a acestui virus? Sau poate se vor închide şi graniţele ţării noastre şi noi vom fi obligaţi să ne petrecem şi sărbătorile de iarnă departe de familie şi prieteni!?!

Învăţământul la distanţă…se învaţă ceva?

Susţin şi aş fi fericit dacă s-ar realiza într-un viitor apropiat (nu neapărat pentru mine, dar mai ales pentru urmaşii noştri) desfiinţarea învăţământului la distanţă. De ce? Pentru că la un astfel de învăţământ nu se urmăreşte învăţarea, instruirea şi perfecţionarea într-un anumit domeniu, ci doar obţinerea unei diplome.
De ce scriu despre acest lucru? Pentru că forţat de împrejurări am urmat şi eu cursuri la I.D. Şi zic forţat de împrejurări. Când m-am înscris, după terminarea anilor de liceu, nu avem notă de admitere peste 9 ca să intru la zi, astfel ca eu, cu 8,72 am intrat la drept I.D., la Universitatea Al. I. Cuza. Am făcut doi ani de zile, împreună cu alte sute de colegi, pe care nici măcar nu îi cunoşteam (doar ce ne vedeam în viteză la examene), după care, la al treilea an am trecut printr-un moment urât, care m-a pus să iau o decizie pe care acum o regret. Am fost operat de apendicită chiar în ziua în care aveam examen la drept civil. Astfel, neputând merge, am pierdut peste 5 examene. Doctoriţa m-a liniştit, zicându-mi că nu vor fi probleme, că am act medical şi că voi putea sa le dau altă dată examenele. La fel a zis şi decanul, trimiţându-mă liniştit în vacanţa de vară, spunându-mi că voi trece mai departe, în următorul an. În toamnă însă surpriza a fost uriaşă, în sensul negativ. Am fost trecut ca exmatriculat de la aceasta facultate (de drept) din cadrul universităţii amintite. Am fost să discut la secretariat, la decan. Toţi mi-au spus răstit că nu se poate, că nu există aşa ceva, ca legislaţia trebuie respectată, că eu sunt exmatriculat şi trebuie să plătesc iarăşi taxă de înmatriculare plus taxa anuală (destul de mare la cât se studiază şi la I.D. la facultăţile de stat). Am ajuns astfel într-o situaţie “de criză”, fiind forţat, la fel ca alte câteva zeci de persoane, colegi la aceeaşi facultate – să încercăm o plecare în masă. Astfel am ajuns să ne cunoaştem, să fim uniţi. Şi unde să mergem, dacă nu la Universităţi private? Unii au apucat calea Universităţii Petre Andrei, alţii (ca şi mine de altfel) la Spiru Haret (cea mai mare Universitate din lume – acum fac haz de necaz).
USH:
Ajuns aici, începe o altă aventură, alţi bani, altă distracţie. Surpriza uriaşă de la început. Trebuie să dau diferenţe de la o Universitate de stat la una privată. Surpriza doi, dacă la Cuza eram în anul 3 aici trebuie să intru sa fac iarăşi anul 2, astfel ar urma să fac doar 3 ani, după proiectul de la Bologna, ca mai apoi să trebuiască să fac iarăşi şi anul 3, dar şi 4.
Cea mai mare neplăcere aici este faptul că nu ştii niciodată din timp câd ai examenele. Se afişează în ultima perioadă. Şi dacă la datul examenelor cam greu ajungi, că nu ştii când şi cum, la datul banilor se descurcă ei, fără probleme. Astfel, eu lucrând în Italia, a trecut mama pentru a se interesa ce şi cum e cu această facultate, auzind şi de zvonurile din presă cum că nu ar fi acreditată sau autorizată. Oricum cred că toată lumea ştie deja tot bâlciul cu această Universitate. A fost convinsă mama să îmi plătească taxa, cu toate că eu am cerut să îngheţ anul, dar doamna secretară a convins-o că e mai bine să continui, că ar fi păcat să nu termin, fiind în ultimul an, şi să plătească tot, astfel putând intra la examene în perioada de restanţe din august. Venit acasă, mi se zice că nu pot da mare lucru acum, şi că restul le voi da înainte de licenţă. Mi se pare corect, atâta timp cât s-au văzut cu sacii în căruţă şi mi-au luat banii. De acum, urmează să văd ce rezolv cu această Universitate, să iau şi eu acea diplomă, pe care cu mâna pe suflet promit că nu o voi folosi niciodată, dar macar să o iau, să am şi eu să zic pentru ce am dat atâţia bani, ani la rândul.
Ce e dureros, e faptul că la fel ca mine sunt mii de “studenţi”. Trecut prin această experienţă urâtă vreau să atrag atenţia tuturor celor care “vor să facă o facultate pentru a învăţa” şi nu “doar pentru diplomă”: Treziţi-vă! Nu mai aruncaţi cu banii aiurea. Mergeţi şi faceţi o facultate la zi căci dacă nu, cu siguranţă nu veţi învăţa nimic şi veţi ajunge să fiţi următorii care veţi scrie un articol pe această temă. Nu fiţi slabi, gândiţi cu mintea. Ştiu, e greu în această viaţă, şi mai ales în această ţară, dar nu vă lasaţi înşelaţi. Ori cu şcoală, ori cu muncă. Niciodată (rare sunt cazurile de reuşită) nu se vor putea lega una cu cealaltă. Credeţi-mă.
Vă salut cu drag,
“un student” prostit de două Universităţi: una de stat şi alta privată!!!
Când se va sparge criza?

Cred că aceasta este întrebarea folosită cel mai des în ultima perioadă. Când se va termina cu această criză financiară care a lovit întreaga lume? Mă întreb şi eu ca şi ceilalţi oameni puşi pe gânduri, şi încerc să învârt nişte idei în mintea mea pentru a ieşi din criză.
De foarte multe ori m-am întrebat dacă această criză financiară nu a fost ceva dictat. Aşa cum am auzit de pe la mulţi, ar fi vorba de ceva venit de la S.U.A., alţii ar zice că e din cauza cheltuielilor imense făcute în ultima perioadă împotriva terorismului, s-a mai auzit ceva despre implicarea Rusiei. Cine ştie însă cu adevărat care ar fi motivul? Să fie oare ceva şi de la Uniunea Europeană? Dar oare criza aceasta va dispărea vreodată? Sau există? Sau doar e ceva impus de care ne temem toţi, şi de aceea cu toţii încercăm să nu mişcam banii prea mult, să îi ţinem la “păturică”, sau la “saltea”.
Sper însă ca această aşa zisă “criză” să dispară, aşa încât să putem scăpa de o grijă în plus – cea a lipsei locurilor de muncă. E prea de tot. S-a întâmplat prea brusc şi cu urmări majore. S-a scris şi s-a spus prea multe despre criză, însă până acum nu s-a făcut nimic cert pentru a se evita urmările acestor zvonuri. Şi culmea, problema mare nu e la noi – în România, ci în afara graniţelor ţării noastre, România nefiind în criză economică, aşa cum afirma însuşi preşedintele Traian Băsescu. Atunci…să mai bem un vinuleţ, să uităm de griji…şi să trăim bine, aşa poate nu dăm în criză economică…
Mircea Badea rămâne fără laptop…cu familia Băsescu

Mircea Badea a rămas fără laptopul său, în direct la Emisiunea “În gura presei”, chiar în momentul în care vorbea despre familia Băsescu şi “protejata” domnului preşedinte – Elena Udrea (Ministerul turismului a fost înfiinţat doar pentru mandatul doamnei Udrea, iar mai apoi – aşa cum a dat de înţeles preşedintele dintr-o declaraţie a sa, acest minister va fi desfiinţat). Laptopul a fost distrus în urma unui scurtcircuit… întrebarea mea este acum – să fie mâna oamenilor preşedintelui, care ar fi ordonat această lucrătură? Pare imposibil, şi poate că mulţi zic că îs nebun numai că am gândit aşa, dar coincidenţa e prea mare. Oare nu ar fi posibil aşa ceva?
Românii din Afganistan…

Începând cu anul 2003 mai multe trupe româneşti au fost detaşate în Afganistan, acolo unde este o zonă de risc maxim, talibanii fiind un pericol enorm pentru intreaga lume. Din păcate, în acest teatru de război 10 soldaţi români şi-au pierdut viaţa (începând din 2003 şi până astăzi) şi circa 34 de răniţi.
Oraşul Iaşi a avut şi el de pierdut de pe urma războiului din Afganistan, mai multi soldaţi pierzându-şi viaţa şi alţii fiind răniţi, cele mai recente fiind zilele acestea când sergentul Florin Emil Cojocaru si caporalul Gheorghita Paval au suferit rani usoare in zona fetei. Aceştia fac parte din batalionul 151 Infanterie Lupii Negri Iasi.
În prezent, în Afganistan sânt aproximativ 1050 de militari români, care acţionează, preponderent, în provincia Zabol. Printre aceştia se află şi 100 de militari ai Batalionului 151 Infanterie “Lupii Negri, din Iaşi.
Văzând toate aceste pierderi de vieţi omeneşti din Afganistan, mă întreb de foarte multe ori – oare până când? Până când ne vom pierde taţii, fraţii sau copii? Şi pentru ce toate acestea? De ce trebuie să plătim cu vieţi omeneşti?
Am scris cu durere în suflet şi o poezie în memoria celor pierduţi în Afganistan.
Afganistan…
Ce-nseamnă lacrimi şi suspine,
Ce-nseamnă clipe pline de amar,
Când din oceanul neştiinţei
S-a mai pierdut un fiu al ţării.
Şi a plecat să protejeze,
Să lupte, binele i-a fost stăpân -
Şi s-a întors rănit la mal
Din lupta ce i-a fost coşmar.
Dar câţi părinţi nu-şi plâng copii
Şi oare fraţi, câţi s-au pierdut -
Pe câmpul dur al nedreptăţii
Ce s-a format în Afganistan.
Şi stăm şi plângem după ei,
Ne amintim momentele plăcute,
Nu înţelegem cum şi care -
Au fost motivele de s-au pierdut.
Sunt azi acolo, sus, în cer,
Privind la noi cu întristare
Căci viaţa însăşi e-un coşmar -
O luptă fără îndurare!
andrei lazăr, astăzi 19.07.09, Alba – Italia
Liderul studenţilor basarabeni din Iaşi a fost eliberat

Aşa cum am scris într-un articol precedent, Dan Caranfil a fost reţinut ieri la vama Leuşeni, fiind transportat mai apoi la Chişinău de trupe speciale. Am aflat de la prietenii noştri comuni că aseară, liderul studenţilor basarabeni din Iaşi a fost eliberat, însă laptopul i-a fost confiscat. Sperăm ca în cele din urmă să nu se mai pună piedici studenţilor basarabeni, aşa încât acţiunile lor de toate tipurile să fie finalizate, pentru că, cu siguranţă nu sunt făcute pentru a face rău basarabenilor, ci, din contra, pentru binele lor.
Sunt alături de tine…Dan Caranfil


Ieri, liderul studenţilor basarabeni din Iaşi, şi un prieten pe care l-am cunoscut la un eveniment al tinerilor basarabeni din Iaşi (eveniment organizat în 27 martie 2008 – http://basarabeni.weblog.ro/2008-09-21/528948/Sarb%C4%83torirea-a-90-de-ani-de-la-actul-Unirii-Basarabiei-cu-Rom%C3%A2nia-din-27-martie-1918.html), la care am participat şi eu – a fost reţinut la vama Leuşeni, în momentul în care încerca să treacă graniţa (legal) pentru a merge acasă.
Unul dintre martorii oculari a declarat pentru sursa citata ca pretextul retinerii ar fi fost detinerea unui computer personal, pe care era instalata versiunea nelicentiata a sistemului de operare Windows. Dupa aproape 10 ore, Caranfil a plecat din vama Leuseni spre Chisinau, fiind insotit de trei persoane din cadrul Directiei de prevenire si combatere a delictelor cibernetice, informatice si transnationale a Ministerului Administratiei si Internelor.
După acest incident, cred că toate asociaţiile de tineri – politice şi apolitice ar trebui să îl susţină şi să intervină pentru eliberarea lui Dan Caranfil. Prin acest articol îmi declar susţinerea şi ataşamentul meu, ca tânăr politician al României, tânăr student şi tânăr european pentru eliberarea lui Dan Caranfil şi respectarea drepturilor europene ale studenţilor basarabeni ce studiază în Iaşi, şi nu numai.
Îmi declar nemulţumirea faţă de ceea ce se întâmplă în Republica Moldova, faţă de deciziile luate de Guvernul Republicii Moldova, prin care face imposibilă colaborarea dintre statul român şi cel basarabean, şi cer expres ca statul român să ia măsuri pentru apărarea drepturilor studenţilor basarabeni din Iaşi.
Sper din tot sufletul ca toate aceste neînţelegeri să se rezolve şi Dan Caranfil să îşi reia activităţile sale, prin care mereu a apropiat Republica Moldova de România. Respect şi susţin ideile sale şi acţiunile sale pentru România şi Republica Moldova.
Cu sâni mari sau fără?

Femeile cu sâni mari se descurc mai uşor pe plan profesional decât cele cu sâni mici?

Cu siguranţî toată lumea va răspunde pozitiv. Da, aşa e. Femeile frumoase, şi cu sânii mari au avantaje din punct de vedere profesional, ele fiind preferate în defavoarea celor mai puţin frumoase şi cu sâni mici, chiar dacă ar fi mai inteligente. Nu ştiu cât este de normal, însă pot spune că aceasta este realitatea şi cred că şi eu aş alege la fel, fără ca măcar să mă gândesc că vreau să fac discriminări din acest punct de vedere, doar că aş alege mereu ceea ce e mai frumos. Vorba aceea… ce e frumos şi lui Dumnezeu îi place.
Votează pentru Europa, votează pentru tine!

Mâine, toţi românii vor putea să îşi exercite dreptul de vot. Vor alege pentru ei, pentru a trimite în Parlamentul European persoane vrednice şi, sperăm, corecte, care să îşi dorească să meargă acolo doar pentru a face ceva bun pentru români şi România.

Mergeţi aşadar la vot, votul fiecărui cetăţean trebuie să conteze, pentru că suntem cu toţii egali, avem cu toţii aceleaşi drepturi, la fel cum cu toţii avem aceleaşi obligaţii – morale sau nu, pentru această ţară a noastră – România. Votaţi cu mintea şi nu vă lăsaţi influienţaţi de alţii. E dreptul vostru, respectaţi-l.
Hai România – Hai Europa. Să fim uniţi pentru a ne crea un viitor mai frumos.

