Am fost felicitat de www.bascalie.ro

http://www.bascalie.ro/felicitare?ecc=g3o3zbxegadoj1

Am implinit deja 25 de ani. Clubul Bascalie.ro deja m-a felicitat. Priviti ce felicitare frumoasa am primit!

Primul care m-a felicitat a fost insa fratele meu mai mic(mare) Sergiu si vreau pe aceasta cale sa ii multumesc si sa ii doresc si lui multa fericire in aceasta viata. Sa aiba parte numai de bine (ca de rau ma mai ocup eu).

Sanatate vreau sa urez si celorlalti care ma cunosc sau m-au cunoscut candva in decursul acestor 25 de ani pe care i-am petrecut pe acest Pamant. Va multumesc celor care mi-ati fost alaturi, si va pup pe cei care m-ati nacajit.

Întotdeauna îmi vor lipsi momentele frumoase pe care le petrec acolo…
poezie [ ]

- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – -
de andrei lazăr [andrei comaneşteanul ]

2008-02-02  |     | 

 

Întotdeauna îmi vor lipsi momentele frumoase pe care le petrec acolo,
În sufletul munţilor, unde apa curge la vale şiroaie,
Unde fluierul ciobanilor iţi dezmierdă tristeţea,
Acolo unde niciodată să mor n-aş putea!

E prea frumos, cum frunzele copacilor iţi arată viaţa,
Cum crengile pe care veveriţele se caţăra iţi zâmbesc,
Acolo cât de mult aş vrea să te iubesc,
Să simţim împreună natura!

Mi-aduc aminte când urcam muntele, era soare,
Vitele păşteau alene parcă nepăsându-le de nimic,
Oiţele alergau de parca viata abia ar fi inceput,
Totul era de un frumos nemaintalnit!

Da – frumoasă privelişte poate oferi Comăneştiul,
Oraşul vieţii mele, unde sângele mi-e Trotuşul,
Cel care mă face mereu să gândesc vesel
Cel care nicicând nu mă va trăda defel.

Iar seara, în liniştea nopţii, se aude susurul apei,
Vântul cum vâjâie la urechea mea

Copacii cum strigă întruna după mine,
Să mă mai joc încă o dată ca odinioară!

Nu pot să-mi imaginez loc mai frumos ca acolo,
Unde nimeni nu te poate opri să zâmbeşti,
Acolo unde soarele te invită să iubeşti,
Să fii fericit şi să-ţi împărtăşeşti dragostea!

Dar veveriţa cea zburdalnică
Ce-aleargă-ntruna din copaci pe garduri şi pe casă,
Cea care mereu ne uimeşte prin isteţimea sa,
Vecina noastră ce se joacă mai mereu cu o nuca!

Sunt multe lucruri aici care mă fac să zâmbesc,
O viaţă care nu o găseşti pretutindeni,
Secretul este însă păstrat cu sfinţenie de săteni,
De cei ce ţinutul şi-l iubesc!

Andrei Comăneşteanul (Lazăr)

Citiţi, vă recomand – opera mea proprie!!!

Vă recomand să citiţi ceva plăcut, o poezie –   selectată de prin opera mea personală şi care a fost publicată acolo unde m-am lansat eu ca poet – scriitor, şi anume clubul WWW.poezie.ro . Lectură plăcută vă doresc ….şi dacă v-a plăcut – sau nu, lăsaţi-mi un comment!!!

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/157852/E%C5%9Fti_%C3%AEnger_%C3%AEn_bra%C5%A3ele_mele!

 

Intuneric de nedescris

Intuneric de nedescris printre zambete nastrusnice,

Printre dorinte si vise, ganduri si idei,

De s-a ajuns ca, chipul sa nu poata plange

De dor si de dureri…caci totul s-a naruit.

 

Am sperat atata timp, aproape doi ani sunt de cand ne-am cunoscut,

Te-am visat alaturi de mine mereu, printesa de nedescris,

Te-am dorit prea mult, asa incat fericirea mea am omis-o,

Te-am asezat mai sus decat maica mea, erai chiar ingerul meu  – dar m-ai dezamagit.

 

Acum nu plang, nu pot, tristetea este prea mare,

De gandit nu mai gandesc – ochii atintiti spre soare imi sunt,

Par ca ma rog, dar  eu doar implor,

Nu vreau altceva – doar iubirea ce de-atata vreme am visat.

 

Si nu stiu ce ar trebui sa mai fac, caci sunt constient ca pe tine nu te pot misca,

Sufletul tau impietrit si nepasator este acum,

Visul meu se naruieste si tu privesti fara de importanta,

Cand eu strivit de propriile mele dorinte sunt…

 

 

Dar  poate ca roata se va-nvarti si tu pe mine va vei iubi,

Dar cine stie de eu voi putea sa imi revin

Din socul in care din nepasarea ta acum eu ma inclin,

Si de voi repute zambi si gandi   -

La printesa ce acum e doar un chin…

 

Andrei Lazar, 11.08.09 ..iasi, romania

Cum s-au remarcat Gigi Becali si Elena Băsescu?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vă întrebaţi şi voi cred, ca şi mine, cum de au reuşit cele două “vedete” româneşti, ambele cu literatura pusă la punct, la Parlamentul European, din postura nouă de angajaţi. Poate că ştiţi deja, poate că nu. Becali s-a remarcat prin elanul său şi dorinţa de a face ceva, de a schimba ceva, de a apărea în plin plan. Şi a reuşit, prin motivaţia lui de a trece la grupul politic popular, acolo unde sunt şi cei din PD-L.

Elena Băsescu s-a remarcat în schimb prin ticul său nervos, de a-şi aranja mereu părul, poate mai-mai va ieşi şi ea în prim plan (că de urâtă nu e urâtă – fata lui tata Băse).

lipsa satisfactiei muncii…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Astăzi, pentru a nu ştiu câta oară în viaţă (de când muncesc pentru a obţine bani, şi astfel pentru a vieţui) am simţit că nu sunt satisfăcut de munca – sau mai degraba zis de locul de muncă actual. Am fost foarte nemulţumit de salariul obţinut, luând în calcul orele muncite, salariul obţinut alte dăţi şi felul în care am muncit – cât de mult m-am dedicat muncii pentru a termina cu bine diferite lucrări (în timp şi calitativ, ca să nu mai vorbesc de cantitativ).

Ce pot să spun – a fost o zi cu nervi, cu multe gânduri pe care le-am învârtit pe toate părţile, cu chef de muncă zero, până la urmă, o zi în care mi-am zis că trebuie să fac o schimbare. Aşa nu se mai poate. Numai că o schimbare nu se poate face fără a lua o decizie şi apoi de a o pune în aplicare. Pentru că, aşa cum se ştie, orice schimbare are şi urmări – pozitive sau negative. Urmează să mai analizez şi să decid, ca mai pe urmă să execut. Sper să iau decizia cea mai bună.

În ceea ce priveşte locul de muncă, dacă îmi place …sincer, nici că îmi place la nebunie, dar nici nu îmi displace. Însă sunt cu siguranţă alte două tipuri de muncă pe care mi-ar plăcea să le fac. Cum ar fi – ca şofer, şi celălalt ca detectiv particular. Cine ştie pe care din ele o voi urma, însă oricare ar fi, va fi cu siguranţă însoţită de pasiune.

 

 

Voi munciţi de plăcere, sau doar din obligaţie?

Înger printre Sfinţi…

 

 

 

 

 

 

 

Într-o pădure se afla un tânăr, retras de supărare, după ce şi-a pierdut fratele. A venit la el într-o zi un moşuleţ şi i-a zis. Tinere. Uite, eu văd că lâgă tine se află un înger (era îngerul păzitor), dar eu vreau să îţi fac o propunere. Dacă tu îl părăseşti pe acesta, eu îţi dau alţii doi care să fie mereu în preajma ta. Vor face tot ce zici şi tot ce îţi doreşti tu. Tânărul s-a uitat posomorât la batrân şi i-a zis. Uite bătrânelule. Dacă ai aşa mare nevoie de acest înger de lângă mine, eu îl voi ruga să te însoţească, însă eu nu vreau ca tu să îmi dai în schimb nimic. Nici măcar să îmi mulţumeşti, d-apăi să îmi dai alţi doi îngeri. Nu am nevoie. Aşa de tare s-a enervat bătrânul, că de supărare s-a transformat. Se făcu tot negru, îii crescuseră coarne roşii şi urâte, ochii îi ieşiseră afară. Era diavolul. Nu mai putea de supărare că un tânăr a putut să îl biruiască cu atâta calm. Apoi l-a întrebat pe înger care e motivul pentru care e aşa. I-a răspuns îngerul. Ar renunţa la tot, la toţi îngerii şi Sfinţii, dar la fratele său care se află în ceruri nu. Acela pentru el este cel mai Sfânt dintre Sfinţi, şi cu ajutprul său le biruieşte pe toate, fără de el nici măcar nu începe nimic. Şi aşa diavolul a fost biruit de un Sfânt aflat între Sfinţi.

 

Povestea mea şi a îngerului meu.

 

Andrei Comăneşteanul, azi, 14.07.09 Alba, Italia

Să nu mai fiu trist…

 

Ştii, când florile din nou s-au ofilit,

Când păsările departe au zburat,

Când norii de tristeţe nu mai plâng, -

De ce îmi ceri tu mie-acum

                             Să nu mai fiu trist?!?

 

Au îngheţat toţi mugurii pomilor,

Toate cântecele mute-acum par,

Toate visele fără sens acum sunt, -

Şi nu-nţeleg de ce tu crezi că pot

                                  Să nu mai fiu trist?!?

 

Nici stelele pe cer nu mai clipesc,

Nici păsărelele în parc nu mai ciripesc,

Iar totul pare-a fi întunecat, -

Şi tu ai vrea

                                    Să nu mai fiu trist?!?

Nu pot privi soarele,

Iarba să o păşesc nu îmi mai doresc,

Să vreau şi tot nu aş putea să mai iubesc, -

Iar tu îmi zici

                                   Să nu mai fiu trist!?!

 

………………………………………………………………………………………………….

 

Nu pot…                          Să nu mai fiu trist!!!

De ce? Pentru cuvintele care s-au scris ieri!

De ce să vrei să mă cunoşti

Când din ocean de sentimente n-ai ales

Decât o lacrimă să-mi dăruieşti,

Să-mi zici apoi că dragostea din nou s-a stins!

 

De ce să vreau să mai privesc

Când din trecut pe ochii mei se aşează doar cărbuni,

Cum pot să cer, să-i zic acestei inimi că vreau din nou ca să iubesc?

De ce? Ca mai pe urmă suferinţă să culeg din flori?

 

De asta-mi ceri acum să regândesc,

De asta vrei să zic că albul pare-a fi de-acuma negru,

Să amăgesc o lume şi-o iubire – sumbru:

Nu pot, nu vreau să mai greşesc.

 

Când m-ai lăsat să plec, ce-ai zis?

Că nu îţi pasă de-am să mor sau de-am să mai trăiesc,

Că nu mă vrei zâmbind ca să păşesc,

De ce? Pentru cuvintele ce ieri s-au scris?

Iubirea mea…

Din dragoste si tanar elan nebunesc

O singura fata azi pot sa iubesc,

Iubirea mea e precum o floare

Ce infloreste mereu de nerabdare.

 

E nerabdarea de a o revedea

Pe-acea persoana ce este viaţa mea,

E dorul ce nu ma lasa nici să dorm

Când ştiu că o doresc enorm.

 

Iar soarele ce-n fiecare zi pe cer răsare

Pentru mine este zambetul care…

De la ea pare că este trimis

Ca să-mi arate că focul iubirii este nestins.