Cum e sa fii la informatica – la o scoala in Italia

Acum va scriu de la scoala. E greu de crezut, insa sunt iarasi la scoala. Si culmea, nu in Romania, am ajuns dupa atatia ani de scoala sa studiez si in Italia, tara unde in momentul actual lucrez. Nu e ceva dificil, insa faptul ca nu inteleg  foarte bine limba italiana ma face sa imi doresc sa fiu iarasi in Romania. Da – mi-am dorit foarte mult sa fiu iarasi la liceu, acum sunt. Insa nu e chiar asa cum era in visele mele. Mai e putin si ma intorc acasa . Inca 3 saptamani. Si atunci voi spune, sunt si la scoala, sunt si in Romania. Va salut, cu drag, al vostru cetatean roman – Andrei Lazar.

Va multumesc parintii mei pentru ca sunteti minunati!!!

 

 

 

 

Sarut mana TATA!

Sarut mana MAMA draga!

 

 

Ieri am auzit o istorisire despre o fata care lucreaza in Italia, avand grija de o batrana italianca (non stop). Pana acum nimic anormal, insa cand am auzit ca banii pe care ii castiga fata ii cheltuie maicasa si barbatul cu care traieste (ca tatal fetei murise cand aceasta avea varsta de 4 ani). Am ramas socat si profund dezamagit de tot ceea ce se intampla in aceasta lume. Acum nu pot fi fericit cand stiu ca in jurul meu sunt milioane de persoane care sufera cu adevarat! Ma pot declara norocos ca am alaturi de mine (chiar daca la o distanta de peste 2000km) doi parinti minunati! Va iubesc si va multumesc pentru tot ceea ce ati facut pentru mine si fratii mei! Cu dragoste, al vostru copilas – Andrei Lazar

Gripa porcină sperie românii aflaţi în străinătate!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

S-a întâmplat în aceste zile să aud printre prieteni că sunt foarte multi români aflaţi în străinătate şi care se tem de situaţia actuală cauzată de virusul A (H1N1), şi faptul că România se află printre ţările unde virusul s-a dezvoltat foarte bine şi astfel gripa porcină s-a extins foarte repede. Astfe, chiar câţiva dintre prietenii mei români aflaţi în această zonă a Italiei (la muncă)
se gândesc tot mai serios să îşi petreacă sărbătorile de iarnă în Italia, astfel evitând contactul cu virusul gripal A (H1N1).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Întrebarea care a apărut şi pe buzele mele, şi nu numai este: oare până la sărbătorile de iarnă se va rezolva problema răspândirii în viteză a acestui virus? Sau poate se vor închide şi graniţele ţării noastre şi noi vom fi obligaţi să ne petrecem şi sărbătorile de iarnă departe de familie şi prieteni!?!

 

Porcaria din politica romaneasca…fara cuvinte

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cei care ma cunosc stiu ca in acest moment lucrez si locuiesc in Italia. Durerea ca sunt departe de tara si ca nu pot face mai nimic pentru cei de acolo e uriasa. Insa mai tare ma doare cand vad ca la noi in Parlament, Guvern sau in organizatiile prezidentiale porcaria e fara limite…fara cuvinte raman cand vad ceea ce se intampla in ultima perioada. Si eu sunt politician, e drept, unul mai micut, si nu mi-e rusine sa zic ca sunt membru al Psd-ului, cu toate ca sunt foarte multe lucruri care ma deranjeaza si la cei din acest partid, dar in niciunul nu pot avea incredere. Acesta este mai aproape ca idei de felul cum gandesc eu…sunt mai sociali.

In fine, aici e alta problema…acum vreau sa vorbesc ca si cetatean al acestei tari frumoase pe care cei din conducerea tarii (si nu numai) o balacaresc cu scandalurile si dorintele lor de inavutire si de putere. Astfel s-a ajuns ca inainte de alegerile prezidentiale sa inceapa iar scandalurile, si bineinteles cei care vom pierde, vom fi noi – cetateni ai Romaniei, si nu ei – membri in conducerea tarii, pentru ca ei acum se cearta de fata lumii, iar dupa alegeri sunt iar prieteni, pentru ca toti vor avea de castigat. Insa noi ne vom sterge lacrimile si vom spune ca si altadata – poate data viitoare va fi mai bine…sau poate nu. Caci promisiuni tot am avut, realizari insa mai putine, asta ca sa nu spunem deloc.

Oare de ce s-a ajuns ca cei din PD-L, prin forta presedintelui Traian Basescu – cel care conduce de altfel acest partid, sa determine conducerea Psd, cea cu care se afla impreuna la guvernare, sa demisioneze si sa strice astfel aceasta alianta …ce oricum nu a dat roade? Doar ca fara aceasta alianta nici una din cele doua partide nu ar fi reusit sa se impuna. Dar cum politica romaneasca este marsava, cele doua partide au facut in asa fel incat sa se desparta inainte de alegerile prezidentiale. Motivul? L-au gasit cei din PD-l. Au fost deranjati ca ministru de interne, de altfel membru PSD a declarat ca toate autobuzele existente in tara au fost deja inchiriate pentru data alegerilor. si intrebarea era cum de chiar in ziua alegerilor sunt toate inchiriate? Oare nu pentru a face turism electoral? Si de la aceasta declaratie primul ministru a cerut demisia sa si cum acesta nu a demisionat, a avut grija presedintele sa il informeze ca este demis. Astfel Psd s-a autodemis din Guvern, odata cu demiterea ministrului de interne Dan Nica.

Toate ca toate. Dar acum avem un Guvern portocaliu, toate prefecturile din tara au fost vopsite in portocaliu, si intrebarea este  – oare mai trebuie sa se teama Basescu ca altul i-ar putea lua locul? Se pare ca nu – a reusit sa preia controlul asupra tuturor teritorilor din tara. Insa e posibil ca el sa se intoarca precum celebra papusa : Hopa Mitica. Caci renumitul marinar nu a facut decat sa distruga ceea ce inca cei de conducerile anterioare a tarii mai lasase intreg. Acum nu mai e nimic din aceasta tara. A ajuns de rasul lumii. Felicitari voua, celebrii politicieni ai celor doua partide care a-ti reusit sa faceti minunea. Dar oare de noi, cetatenii tarii v-a pasat vreodata? Oare domnule presedinte Basescu, cel care a-ti spurcat cetateni ai tarii, ziaristi sau colegi politiciani, domnul prim ministru Emil Boc – cel care faceti totul dupa bunul plac sau dupa cererea sefului, domnilor ministri / cei care faceti totul pentru a ramane in functii – oare voi meritati respectul nostru, al cetatenilor acestei tari? Oare v-a interesat vreodata sa faceti ceva pentru binele nostru? SE pare ca nu…se pare ca a fost doar pentru interesele proprii. Halal de voi, caci bine nu veti ajunge, incetul cu incetul va veti pierde cu totii…

Dupa toate astea imi pun aceeasi intrebare pe care mi-au pus-o foarte multi amici si chiar straini. Daca toti politicienii de acolo sus sunt asa mizerabili si se manjesc zi de zi, oare de ce am ales sa urmez o cariera politica, oare se merita? Nu ma vor improsca si pe mine cu noroiul lor, nu voi deveni si eu acel nesimtit si mizerabil caruia nu ii va pasa de tara? Ma gandesc tot mai mult sa renunt la acest drum, caci toate mi se par doar porcarii inventate de politicieni. Unde sunt acei politicieni care vor sa ajute tara? Nu exista la noi in Romania. cel putin nu pana cand acest presedinte marinar nu va fi eliminat. Dar o intrebare dureroasa / pe cine punem in locul sau? Aici nu am raspuns, raman iarasi fara cuvinte, si ganditor pentru ca vor urma alti 5 ani distrugatori. Niciunul din candidati nu isi merita locul. Pacat de noi romanii…

Învăţământul la distanţă…se învaţă ceva?

 

Susţin şi aş fi fericit dacă s-ar realiza într-un viitor apropiat (nu neapărat pentru mine, dar mai ales pentru urmaşii noştri) desfiinţarea învăţământului la distanţă. De ce? Pentru că la un astfel de învăţământ nu se urmăreşte învăţarea, instruirea şi perfecţionarea într-un anumit domeniu, ci doar obţinerea unei diplome.

De ce scriu despre acest lucru? Pentru că forţat de împrejurări am urmat şi eu cursuri la I.D. Şi zic forţat de împrejurări. Când m-am înscris, după terminarea anilor de liceu, nu avem notă de admitere peste 9 ca să intru la zi, astfel ca eu, cu 8,72 am intrat la drept I.D., la Universitatea Al. I. Cuza. Am făcut doi ani de zile, împreună cu alte sute de colegi, pe care nici măcar nu îi cunoşteam (doar ce ne vedeam în viteză la examene), după care, la al treilea an am trecut printr-un  moment urât, care m-a pus să iau o decizie pe care acum o regret. Am fost operat de apendicită chiar în ziua în care aveam examen la drept civil. Astfel, neputând merge, am pierdut peste 5 examene. Doctoriţa m-a liniştit, zicându-mi că nu vor fi probleme, că am act medical şi că voi putea sa le dau altă dată examenele. La fel a zis şi decanul, trimiţându-mă liniştit în vacanţa de vară, spunându-mi că voi trece mai departe, în următorul an. În toamnă însă surpriza a fost uriaşă, în sensul negativ. Am fost trecut ca exmatriculat de la aceasta facultate (de drept) din cadrul universităţii amintite. Am fost să discut la secretariat, la decan. Toţi mi-au spus răstit că nu se poate, că nu există aşa ceva, ca legislaţia trebuie respectată, că eu sunt exmatriculat şi trebuie să plătesc iarăşi taxă de înmatriculare plus taxa anuală (destul de mare la cât se studiază şi la I.D. la facultăţile de stat). Am ajuns astfel într-o situaţie “de criză”, fiind forţat, la fel ca alte câteva zeci de persoane, colegi la aceeaşi facultate – să încercăm o plecare în masă. Astfel am ajuns să ne cunoaştem, să fim uniţi. Şi unde să mergem, dacă nu la Universităţi private? Unii au apucat calea Universităţii Petre Andrei, alţii (ca şi mine de altfel) la Spiru Haret (cea mai mare Universitate din lume – acum fac haz de necaz).

USH:

Ajuns aici, începe o altă aventură, alţi bani, altă distracţie. Surpriza uriaşă de la început. Trebuie să dau diferenţe de la o Universitate de stat la una privată. Surpriza doi, dacă la Cuza eram în anul 3 aici trebuie să intru sa fac iarăşi anul 2, astfel ar urma să fac doar 3 ani, după proiectul de la Bologna, ca mai apoi să trebuiască să fac iarăşi şi anul 3, dar şi 4.

Cea mai mare neplăcere aici este faptul că nu ştii niciodată din timp câd ai examenele. Se afişează în ultima perioadă. Şi dacă la datul examenelor cam greu ajungi, că nu ştii când şi cum, la datul banilor se descurcă ei, fără probleme. Astfel, eu lucrând în Italia, a trecut mama pentru a se interesa ce şi cum e cu această facultate, auzind şi de zvonurile din presă cum că nu ar fi acreditată sau autorizată. Oricum cred că toată lumea ştie deja tot bâlciul cu această Universitate. A fost convinsă mama să îmi plătească taxa, cu toate că eu am cerut să îngheţ anul, dar doamna secretară a convins-o că e mai bine să continui, că ar fi păcat să nu termin, fiind în ultimul an, şi să plătească tot, astfel putând intra la examene în perioada de restanţe din august. Venit acasă, mi se zice că nu pot da mare lucru acum, şi că restul le voi da înainte de licenţă. Mi se pare corect, atâta timp cât s-au văzut cu sacii în căruţă şi mi-au luat banii. De acum, urmează să văd ce rezolv cu această Universitate, să iau şi eu acea diplomă, pe care cu mâna pe suflet promit că nu o voi folosi niciodată, dar macar să o iau, să am şi eu să zic pentru ce am dat atâţia bani, ani la rândul.

Ce e dureros, e faptul că la fel ca mine sunt mii de “studenţi”. Trecut prin această experienţă urâtă vreau să atrag atenţia tuturor celor care “vor să facă o facultate pentru a învăţa” şi nu “doar pentru diplomă”: Treziţi-vă! Nu mai aruncaţi cu banii aiurea. Mergeţi şi faceţi o facultate la zi căci dacă nu, cu siguranţă nu veţi învăţa nimic şi veţi ajunge să fiţi următorii care veţi scrie un articol pe această temă. Nu fiţi slabi, gândiţi cu mintea. Ştiu, e greu în această viaţă, şi mai ales în această ţară, dar nu vă lasaţi înşelaţi. Ori cu şcoală, ori cu muncă. Niciodată (rare sunt cazurile de reuşită) nu se vor putea lega una cu cealaltă. Credeţi-mă.

Vă salut cu drag,

                                    “un student” prostit de două Universităţi: una de stat şi alta privată!!!

Prostia românească

Cine a urmărit prima repriză a meciului FC Timişoara – Stuttgart şi dacă a urmărit declaraţiile de dinaintea meciului (ale românilor), cu siguranţă îmi vor da dreptate şi vor zice şi ei că e mare prostia în fotbalul românesc (şi chiar şi puţin pe lângă). Ne-am obişnuit deja cu declaraţiile acide ale oficialilor români, încurajări fără rost şi aşa zisa vorbă că în România se joacă fotbal de calitate. Da’ de unde!

 

Dacă în România s-ar juca un fotbal de calitate, nici un oficial nu ar ieşi cu declaraţii acide împotriva componenţilor formaţiei adverse, şi ar vorbi abia după meci, nu s-ar sări mereu la gâtul arbitrilor, jucătorii nu ar fi “vedete” prin ziare din alte motive în afara fotbalului, patronii nu ar insista să fie şi antrenori, presa s-ar limita la a spune despre evenimentele ce urmează să aibă loc sau care au avut loc, fără a face speculaţii şi a isca scandaluri (aşa cum se întâmplă la noi – chiar şi în ziarele care nu sunt de scandal). Şi multe altele. Părerea mea este că echipele româneşti nu înţeleg un lucru foarte important (cei ce fac parte din echipele româneşti – de la staff, patron şi până la jucători şi suporteri): ca să se facă performanţă în orice sport, trebuie să te intereseze să vrei să faci doar sport, nu şi jurnalistică, politică, economie şi altele. Este o vorbă care aici merge bine: Interesul poartă fesul. La noi lipseşte acest interes de a face performanţă doar din punct de vedere fotbalistic, fără a implica interese.

Sper să nu aşteptăm mult timp până când ceva se va schimba şi în fotbalul românesc.

Când se va sparge criza?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cred că aceasta este întrebarea folosită cel mai des în ultima perioadă. Când se va termina cu această criză financiară care a lovit întreaga lume? Mă întreb şi eu ca şi ceilalţi oameni puşi pe gânduri, şi încerc să învârt nişte idei în mintea mea pentru a ieşi din criză.

De foarte multe ori m-am întrebat dacă această criză financiară nu a fost ceva dictat. Aşa cum am auzit de pe la mulţi, ar fi vorba de ceva venit de la S.U.A., alţii ar zice că e din cauza cheltuielilor imense făcute în ultima perioadă împotriva terorismului, s-a mai auzit ceva despre implicarea Rusiei. Cine ştie însă cu adevărat care ar fi motivul? Să fie oare ceva şi de la Uniunea Europeană? Dar oare criza aceasta va dispărea vreodată? Sau există? Sau doar e ceva impus de care ne temem toţi, şi de aceea cu toţii încercăm să nu mişcam banii prea mult, să îi ţinem la “păturică”, sau la “saltea”.

Sper însă ca această aşa zisă “criză” să dispară, aşa încât să putem scăpa de o grijă în plus – cea a lipsei locurilor de muncă. E prea de tot. S-a întâmplat prea brusc şi cu urmări majore. S-a scris şi s-a spus prea multe despre criză, însă până acum nu s-a făcut nimic cert pentru a se evita urmările acestor zvonuri. Şi culmea, problema mare nu e la noi – în România, ci în afara graniţelor ţării noastre, România nefiind în criză economică, aşa cum afirma însuşi preşedintele Traian Băsescu. Atunci…să mai bem un vinuleţ, să uităm de griji…şi să trăim bine, aşa poate nu dăm în criză economică…

Mircea Badea rămâne fără laptop…cu familia Băsescu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mircea Badea a rămas fără laptopul său, în direct la Emisiunea “În gura presei”, chiar în momentul în care vorbea despre familia Băsescu şi “protejata” domnului preşedinte – Elena Udrea (Ministerul turismului a fost înfiinţat doar pentru mandatul doamnei Udrea, iar mai apoi – aşa cum a dat de înţeles preşedintele dintr-o declaraţie a sa, acest minister va fi desfiinţat).  Laptopul a fost distrus în urma unui scurtcircuit… întrebarea mea este acum – să fie mâna oamenilor preşedintelui, care ar fi ordonat această lucrătură? Pare imposibil, şi poate că mulţi zic că îs nebun numai că am gândit aşa, dar coincidenţa e prea mare. Oare nu ar fi posibil aşa ceva?

Sunt alături de tine…Dan Caranfil

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ieri, liderul studenţilor basarabeni din Iaşi, şi un prieten pe care l-am cunoscut la un eveniment al tinerilor basarabeni din Iaşi (eveniment organizat în 27 martie 2008 – http://basarabeni.weblog.ro/2008-09-21/528948/Sarb%C4%83torirea-a-90-de-ani-de-la-actul-Unirii-Basarabiei-cu-Rom%C3%A2nia-din-27-martie-1918.html), la care am participat şi eu – a fost reţinut la vama Leuşeni, în momentul în care încerca să treacă graniţa (legal) pentru a merge acasă.

Unul dintre martorii oculari a declarat pentru sursa citata ca pretextul retinerii ar fi fost detinerea unui computer personal, pe care era instalata versiunea nelicentiata a sistemului de operare Windows. Dupa aproape 10 ore, Caranfil a plecat din vama Leuseni spre Chisinau, fiind insotit de trei persoane din cadrul Directiei de prevenire si combatere a delictelor cibernetice, informatice si transnationale a Ministerului Administratiei si Internelor.

 

După acest incident, cred că toate asociaţiile de tineri – politice şi apolitice ar trebui să îl susţină şi să intervină pentru eliberarea lui Dan Caranfil. Prin acest articol îmi declar susţinerea şi ataşamentul meu, ca tânăr politician al României, tânăr student şi tânăr european pentru eliberarea lui Dan Caranfil şi respectarea drepturilor europene ale  studenţilor basarabeni ce studiază în Iaşi, şi nu numai.

Îmi declar nemulţumirea faţă de ceea ce se întâmplă în Republica Moldova, faţă de deciziile luate de Guvernul Republicii Moldova, prin care face imposibilă colaborarea dintre statul român şi cel basarabean, şi cer expres ca statul român să ia măsuri pentru apărarea drepturilor studenţilor basarabeni din Iaşi.

Sper din tot sufletul ca toate aceste neînţelegeri să se rezolve şi Dan Caranfil să îşi reia activităţile sale, prin care mereu a apropiat Republica Moldova de România. Respect şi susţin ideile sale şi acţiunile sale pentru România şi Republica Moldova.

lipsa satisfactiei muncii…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Astăzi, pentru a nu ştiu câta oară în viaţă (de când muncesc pentru a obţine bani, şi astfel pentru a vieţui) am simţit că nu sunt satisfăcut de munca – sau mai degraba zis de locul de muncă actual. Am fost foarte nemulţumit de salariul obţinut, luând în calcul orele muncite, salariul obţinut alte dăţi şi felul în care am muncit – cât de mult m-am dedicat muncii pentru a termina cu bine diferite lucrări (în timp şi calitativ, ca să nu mai vorbesc de cantitativ).

Ce pot să spun – a fost o zi cu nervi, cu multe gânduri pe care le-am învârtit pe toate părţile, cu chef de muncă zero, până la urmă, o zi în care mi-am zis că trebuie să fac o schimbare. Aşa nu se mai poate. Numai că o schimbare nu se poate face fără a lua o decizie şi apoi de a o pune în aplicare. Pentru că, aşa cum se ştie, orice schimbare are şi urmări – pozitive sau negative. Urmează să mai analizez şi să decid, ca mai pe urmă să execut. Sper să iau decizia cea mai bună.

În ceea ce priveşte locul de muncă, dacă îmi place …sincer, nici că îmi place la nebunie, dar nici nu îmi displace. Însă sunt cu siguranţă alte două tipuri de muncă pe care mi-ar plăcea să le fac. Cum ar fi – ca şofer, şi celălalt ca detectiv particular. Cine ştie pe care din ele o voi urma, însă oricare ar fi, va fi cu siguranţă însoţită de pasiune.

 

 

Voi munciţi de plăcere, sau doar din obligaţie?