Cum s-au remarcat Gigi Becali si Elena Băsescu?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vă întrebaţi şi voi cred, ca şi mine, cum de au reuşit cele două “vedete” româneşti, ambele cu literatura pusă la punct, la Parlamentul European, din postura nouă de angajaţi. Poate că ştiţi deja, poate că nu. Becali s-a remarcat prin elanul său şi dorinţa de a face ceva, de a schimba ceva, de a apărea în plin plan. Şi a reuşit, prin motivaţia lui de a trece la grupul politic popular, acolo unde sunt şi cei din PD-L.

Elena Băsescu s-a remarcat în schimb prin ticul său nervos, de a-şi aranja mereu părul, poate mai-mai va ieşi şi ea în prim plan (că de urâtă nu e urâtă – fata lui tata Băse).

Interesant de citit…din ziare partea I.

De astăzi voi posta adresele unor ziare care au subiecte interesante, care merită citite.

http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/cea-mai-mare-universitate-din-lume~ni5k2i

http://www.ziaruldeiasi.ro/national-extern/isarescu-a-intrat-in-cartea-recordurilor~ni5k45

http://www.evenimentul.ro/articol/ce-facem-cu-gunoiul.html

http://www.ziaruldeiasi.ro/pulsul-orasului/cum-ar-putea-rezolva-primaria-problema-locurilor-de-parcare~ni5k26

lipsa satisfactiei muncii…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Astăzi, pentru a nu ştiu câta oară în viaţă (de când muncesc pentru a obţine bani, şi astfel pentru a vieţui) am simţit că nu sunt satisfăcut de munca – sau mai degraba zis de locul de muncă actual. Am fost foarte nemulţumit de salariul obţinut, luând în calcul orele muncite, salariul obţinut alte dăţi şi felul în care am muncit – cât de mult m-am dedicat muncii pentru a termina cu bine diferite lucrări (în timp şi calitativ, ca să nu mai vorbesc de cantitativ).

Ce pot să spun – a fost o zi cu nervi, cu multe gânduri pe care le-am învârtit pe toate părţile, cu chef de muncă zero, până la urmă, o zi în care mi-am zis că trebuie să fac o schimbare. Aşa nu se mai poate. Numai că o schimbare nu se poate face fără a lua o decizie şi apoi de a o pune în aplicare. Pentru că, aşa cum se ştie, orice schimbare are şi urmări – pozitive sau negative. Urmează să mai analizez şi să decid, ca mai pe urmă să execut. Sper să iau decizia cea mai bună.

În ceea ce priveşte locul de muncă, dacă îmi place …sincer, nici că îmi place la nebunie, dar nici nu îmi displace. Însă sunt cu siguranţă alte două tipuri de muncă pe care mi-ar plăcea să le fac. Cum ar fi – ca şofer, şi celălalt ca detectiv particular. Cine ştie pe care din ele o voi urma, însă oricare ar fi, va fi cu siguranţă însoţită de pasiune.

 

 

Voi munciţi de plăcere, sau doar din obligaţie?