Rachiteni, ultima zi ne-a lasat un gust amar…nesimtirea e mare printre sateni

2 August 2008 – Rachiteni, judetul Iasi - satul afectat de apele care si-au iesit din matca

Ne-am reintors la Rachiteni, noi, echipa de la TSD Iasi, cei care am fost delegati de organizatia locala a PSD Iasi, pentru a imparti inca o serie de alimente si apa minerala celor din sat. Daca ma veti intreba daca si-au meritat destinul cei din sat sau nu, am sa va raspund afirmativ, caci nesimtirea satenilor de aici nu isi are limite. Probabil ca Dumnezeu a dorit ca apele sa se revarse asupra satului lor pentru a le da un avertisment, insa sincer va zic, degeaba – cu totii sunt orbi. De la ce? In mare parte de la alcool.

Un exemplu de nesimtire, asa cum au relatat si cei de la Prima TV intr-un reportaj, se vede in “centrul satului” acolo unde jandarmii si pompierii lucreaza intens pentru scoaterea apei. Localnicii nu fac altceva decat sa se alimenteze cu alcool si sa astepte masini cu ajutoare. In rest, nimic bun, ei spunand celor de la presa ca beau de bucurie si de necaz. De bucurie ca le fac altii treaba (le scoate apa din case)si primesc ajutoare iar de necaz ca a venit dezastrul asupra satului lor, apa distrugand tot ce a vrut.

Dat fiind faptul ca am trecut prin tot satul, doua zile la rand, lasand la fiecare familie (din poarta in poarta) diferite alimente( de la cartofi, ceapa, varza, ardei si chiar fasole), paine, conserve si pateuri, zahar, ulei si apa minerala, am reusit sa vad si o alta fata a localnicilor, cei carora aproape o tara intreaga le plange de mila. Bineinteles ca nu as dori sa fiu in locul lor, insa nici nu as dori sa mai merg sa le ofer atatea, dorind sa ii ajutam, cand vad ca nesimtirea lor nu are limite.

Imaginati-va ca noi am plecat de la Iasi cu cateva camioane gandindu-ne ca saracii oameni isi plang destinul si ca sunt distrusi. Realitatea e alta, putini fiind cei care intr-adevar au fost afectati si psihic (dar pe care nimeni nu prea ii baga in seama, ei stand la casele lor si nu in centrul satului la barfa, asteptand ajutoare). Am trait din pacate clipe foarte urate printre sateni, care nu au facut altceva decat sa ne enerveze si sa ne dorim sa ajungem la casele noastre, fiindca eram acolo ca voluntari, si nu asa cum ne-au zis unii din sat, ca suntem platiti.

Am ajuns sa fim intrebati ce fel de apa avem. Ne intrebau daca avem la sticle de jumatate de litru, ca daca nu ei nu vor. Sau daca e minerala, ca altfel nu au ce face cu ea. Acum le dadeam pachete, dupa un minut veneau si tipau, faceau scandal si ne ziceau ca ei nu au primit nimic de cateva zile. Nesimtirea era mare, si bineinteles ca ieseau in evidenta cei care nu erau corecti (pe care nu i-am putut uita din prima clipa cand i-am vazut), printre care, unul care ne-a lasat blocati fiind chiar directorul scolii, o persoana care noi consideram ca trebuie sa fie exemplu pentru ceilalti. Nu a fost asa. Un om foarte nesimtit, la vre-o 40 de ani, care cred ca isi aduna apa minerala pentru vre-o nunta sau ceva, ca altfel nu intelegem de ce poate minti si se poate comporta asa. Si culmea, casa lui nu a avut de suferit deloc de pe urma inundatiei. Acest “exemplu de nesimtire uman” a tras un picior intr-un bax cu apa minerala, fiind indignat de faptul ca un coleg de-al meu i-a spus sa ia cateva sticle si sa lase si pentru altii. L-a deranjat foarte tare si a inceput sa ne injure si sa spuna ca in fata portii sale nimeni nu are dreptul sa faca ce vrea, ca el e proprietar si alte bazaconii.

Dar nu e nici primul si nici ultimul exemplu de nesimtire din acest sat. Era spre inserate. Terminasem totul de impartit si am ramas in “centrul satului” sa asteptam masina sa vina sa ne ia. Jandarmii munceau, muncitorii de pe excavatoare incepusera sa se retraga. Iar faptul ca un excavatorist a avut curajul sa forteze trecerea printre satenii adunati in numar mare in fata birtului, i-a deranjat si s-a ajuns la scandal mare, muncitorul fiind la un pas sa fie batut. De ce? Pentru ca i-a ajutat. Avea o saptamana de cand sapa continuu pentru ca apa sa se scurga din sat pe imas. Dupa spusele sale nu dormise aproape deloc, si sincer, dupa cum arata avea dreptate. Doar faptul ca i-am rugat pe cei de la Jandarmerie sa intervina pentru a-l ajuta l-a salvat de nebunia si nesimtirea localnicilor, saracii de ei. De aceea am zis de la inceput ca nu merita ajutati.

Exemplele ar putea continua, insa vreau sa ma limitez si sa mai zis si despre ceea ce a lasat in urma dezastrul provocat de Siret.

Pe langa casele daramate, cele inundate sau beciurile pline inca de apa, inundatia a distrus si un pod. Podul care face legatura dintre primarie si satul propriu zis.

Aici a fost candva un pod…

Ceea ce a insemnat pana inaintea dezastrului, ogorul de unde isi asigurau satenii hrana pe un an intreg, acum a ramas doar mal si apa.

In rest, daca nu ar fi fost aceasta nesimtire a localnicilor sa ne marcheze, cred ca totul ar fi fost o experienta frumoasa, caci cei 11 tineri de la TSD s-au dedicat in totalitate acestei cauze nobile.Cat de curand voi scrie un articol in care voi posta poze cu tinerii care au fost la Rachiteni, muncind.